Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
Le fils sage révèle l’instruction de son père, mais le moqueur n’écoute pas la réprimande.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Du fruit de sa bouche l’homme goûte le bien, mais le désir des perfides, c’est la violence.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Celui qui veille sur sa bouche garde son âme; celui qui ouvre trop ses lèvres court à sa perte.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Le paresseux à des désirs, et ils ne sont pas satisfaits, mais le désir des hommes diligents sera rassasié.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Le juste déteste les paroles mensongères; le méchant procure la honte et la confusion.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
La justice garde la voie de l’homme intègre, mais la méchanceté cause la ruine du pécheur.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Tel fait le riche qui n’a rien, tel fait le pauvre qui a de grands biens.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
La richesse d’un homme est rançon de sa vie, mais le pauvre n’entend même pas la menace.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
La lumière du juste brille joyeusement, mais la lampe des méchants s’éteint.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
L’orgueil ne produit que des querelles; mais la sagesse est avec ceux qui se laissent conseiller.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
La richesse mal acquise s’évanouit, mais celui qui l’amasse peu à peu l’augmente.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
L’espoir différé rend le cœur malade, mais le désir accompli est un arbre de vie.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Celui qui méprise la parole se perd, mais celui qui respecte le précepte sera récompensé.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
L’enseignement du sage est une source de vie, pour échapper aux pièges de la mort.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Une intelligence cultivée produit la grâce, mais la voie des perfides est rude.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Tout homme prudent agit avec réflexion, mais l’insensé étale sa folie.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Un envoyé méchant tombe dans le malheur, mais un messager fidèle procure la guérison.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Misère et honte à qui rejette la correction; celui qui reçoit la réprimande est honoré.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Le désir satisfait réjouit l’âme, et s’éloigner du mal fait horreur aux insensés.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Celui qui fréquente les sages devient sage, mais celui qui se plaît avec les insensés devient méchant.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Le malheur poursuit les pécheurs, mais le bonheur récompense les justes.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
L’homme de bien laisse sont héritage aux enfants de ses enfants; mais la richesse du pécheur est réservée au juste.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Dans le champ défriché par le pauvre abonde la nourriture, mais il en est qui périssent faute de justice.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Celui qui ménage sa verge hait son fils, mais celui qui l’aime le corrige de bonne heure.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Le juste mange et satisfait son appétit, mais le ventre des méchants éprouve la disette.
