Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
Viis Søn elsker tugt, spotter hører ikke paa skænd.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Af sin Munds Frugt nyder en Mand kun godt, til Vold staar troløses Hu.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Vogter man Munden, bevarer man Sjælen, den aabenmundede falder i Vaade.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Den lade attraar uden at faa, men flittiges Sjæl bliver mæt.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Den retfærdige hader Løgnetale, den gudløse spreder Skam og Skændsel.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
Retfærd skærmer, hvo lydefrit vandrer, Synden fælder de gudløse.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Mangen lader rig og ejer dog intet, mangen lader fattig og ejer dog meget.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
Mands Rigdom er Løsepenge for hans Liv, Fattigmand faar ingen Trusel at høre.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
Retfærdiges Lys bryder frem, gudløses Lampe gaar ud.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Ved Hovmod vækkes kun Splid, hos dem, der lader sig raade, er Visdom.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Rigdom, vundet i Hast, smuldrer hen, hvad der samles Haandfuld for Haandfuld, øges.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
At bie længe gør Hjertet sygt, opfyldt Ønske er et Livets Træ.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Den, der lader haant om Ordet, slaas ned, den, der frygter Budet, faar Løn.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
Vismands Lære er en Livsens Kilde, derved undgaas Dødens Snarer.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
God Forstand vinder Yndest, troløses Vej er deres Undergang.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Hver, som er klog, gaar til Værks med Kundskab, Taaben udfolder Daarskab.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Gudløs Budbringer gaar det galt, troværdigt Bud bringer Lægedom.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Afvises Tugt, faar man Armod og Skam; agtes paa Revselse, bliver man æret.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Opfyldt Ønske er sødt for Sjælen, at vige fra ondt er Taaber en Gru.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Omgaas Vismænd, saa bliver du viis, ilde faren er Taabers Ven.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Vanheld følger Syndere, Lykken naar de retfærdige.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
Den gode efterlader Børnebørn Arv, til retfærdige gemmes Synderens Gods.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Paa Fattigfolks Nyjord er rigelig Føde, mens mangen rives bort ved Uret.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Hvo Riset sparer, hader sin Søn, den, der elsker ham, tugter i Tide.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Den retfærdige spiser, til Sulten er stillet, gudløses Bug er tom.
