Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
En viis Søn modtager sin Faders Tugt; men en Spotter hører ikke paa Irettesættelse.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Af sin Munds Frugt nyder en Mand godt; men de troløses Sjæl høster Krænkelse.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Hvo som vogter sin Mund, bevarer sin Sjæl; den, som lader sine Læber vidt op, ham er det til Fordærvelse.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Den lades Sjæl begærer og faar intet; men de flittiges Sjæl næres rigeligt.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Den retfærdige hader Løgns Ord; men den ugudelige gør Skam og Vanære.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
Retfærdighed bevarer den, som vandrer oprigtigt sin Vej; men Ugudelighed styrter Synderen.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Der er den, som holder sig for rig og har dog intet; og den, som holder sig for fattig og har meget Gods.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
En Mands Rigdom er Løsepenge for hans Liv! men en fattig hører ikke paa Irettesættelse.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
De retfærdiges Lys skinner frydeligt; men de ugudeliges Lampe skal udslukkes.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Ved Hovmod foraarsager man kun Trætte; men hos dem, som lade sig raade, er Visdom.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Gods formindskes ved Forfængelighed; men hvo som samler i Haanden, forøger det.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Forventning, som forhales, krænker Hjertet; men naar det kommer, som man begærer, da er det et Livsens Træ.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Hvo som foragter Ordet, bereder sig Fordærvelse; men hvo som frygter Budet, han faar Løn derfor.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
Den vises Lærdom er Livets Kilde, saa at man viger fra Dødens Snarer.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
En god Forstand giver Naade; men de troløses Vej er haard.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Hver, som er klog, gør sine Ting med Forstand; men Daaren udbreder Taabelighed.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Et ugudeligt Sendebud falder i Ulykke; men et trofast Bud er Lægedom.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Hvo, som lader Tugt fare, faar Armod og Skam; men den, som agter paa Revselse, faar Ære.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Naar det sker, som man begærer, da er det sødt for Sjælen; men at vige fra ondt, er Daarer en Vederstyggelighed.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Den, som omgaas med vise, bliver viis, men den, som er Ven med Daarer, faar Ulykke.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Ulykke forfølger Syndere; men den retfærdige betales med godt.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
Den gode efterlader Børnebørn en Arv; men Synderes Gods er gemt til den retfærdige.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Den fattiges nyopdyrkede Land yder megen Føde; men der er den, som gaar til Grunde, fordi han ikke gør Ret.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Hvo som sparer sit Ris, hader sin Søn; men den, som elsker ham, tugter ham tidligt.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Den retfærdige kan spise, til hans Sjæl bliver mæt; men de ugudeliges Bug skal lide Mangel.
