Proverbe 11
1 O balanță înșelătoare este urâciune pentru DOMNUL, dar o greutate întreagă este desfătarea lui.
[Statera dolosa abominatio est apud Dominum, et pondus æquum voluntas ejus.
2 Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.
Ubi fuerit superbia, ibi erit et contumelia; ubi autem est humilitas, ibi et sapientia.
3 Integritatea celor drepți îi va călăuzi, dar perversitatea călcătorilor [de lege] îi va nimici.
Simplicitas justorum diriget eos, et supplantatio perversorum vastabit illos.
4 Averea nu folosește în ziua furiei, dar dreptatea eliberează de la moarte.
Non proderunt divitiæ in die ultionis; justitia autem liberabit a morte.
5 Dreptatea celui desăvârșit îi va îndrepta calea, dar cel stricat va cădea prin propria lui stricăciune.
Justitia simplicis diriget viam ejus, et in impietate sua corruet impius.
6 Dreptatea celor integri îi va elibera, dar călcătorii [de lege] vor fi prinși în răutatea lor.
Justitia rectorum liberabit eos, et in insidiis suis capientur iniqui.
7 Când un om stricat moare, așteptarea lui va pieri; și speranța celor nedrepți piere.
Mortuo homine impio, nulla erit ultra spes, et exspectatio sollicitorum peribit.
8 Cel drept este eliberat din tulburare, iar în locul lui vine cel stricat.
Justus de angustia liberatus est, et tradetur impius pro eo.]
9 Un fățarnic nimicește pe aproapele său cu gura sa, dar prin cunoaștere cei drepți vor fi eliberați.
[Simulator ore decipit amicum suum; justi autem liberabuntur scientia.
10 Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.
In bonis justorum exsultabit civitas, et in perditione impiorum erit laudatio.
11 Prin binecuvântarea celor integri este înălțată cetatea, dar prin gura celor stricați este doborâtă.
Benedictione justorum exaltabitur civitas, et ore impiorum subvertetur.
12 Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.
Qui despicit amicum suum indigens corde est; vir autem prudens tacebit.
13 Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul.
Qui ambulat fraudulenter, revelat arcana; qui autem fidelis est animi, celat amici commissum.
14 Unde nu este sfat, poporul cade; dar în mulțimea sfătuitorilor este siguranță.
Ubi non est gubernator, populus corruet; salus autem, ubi multa consilia.
15 Cel care este garant pentru un străin, va suferi rău pentru aceasta; și cel ce urăște a fi garanție este în siguranță.
Affligetur malo qui fidem facit pro extraneo; qui autem cavet laqueos securus erit.
16 O femeie cu har păstrează onoarea, și cei puternici păstrează bogății.
Mulier gratiosa inveniet gloriam, et robusti habebunt divitias.]
17 Omul milos face bine sufletului său, dar cel crud își tulbură propria sa carne.
[Benefacit animæ suæ vir misericors; qui autem crudelis est, etiam propinquos abjicit.
18 Cel stricat lucrează o lucrare înșelătoare, dar celui ce seamănă dreptate îi va veni o răsplată sigură.
Impius facit opus instabile, seminanti autem justitiam merces fidelis.
19 Așa cum dreptatea tinde la viață, tot așa, cel ce urmărește răul îl urmărește pentru propria lui moarte.
Clementia præparat vitam, et sectatio malorum mortem.
20 Cei ai unei inimi perverse sunt urâciune pentru DOMNUL, dar cei integri în căile lor sunt desfătarea lui.
Abominabile Domino cor pravum, et voluntas ejus in iis qui simpliciter ambulant.
21 Deși sunt mână în mână, cei stricați nu vor fi nepedepsiți; dar sămânța celor drepți va fi eliberată.
Manus in manu non erit innocens malus; semen autem justorum salvabitur.
22 Ca o bijuterie de aur în râtul unui porc, așa este o femeie frumoasă fără discernământ.
Circulus aureus in naribus suis, mulier pulchra et fatua.
23 Dorința celor drepți nu este decât bună, dar așteptarea celor stricați este furie.
Desiderium justorum omne bonum est; præstolatio impiorum furor.
24 Este unul care împrăștie și totuși are mai mult; și este cel care păstrează mai mult decât este potrivit, dar tinde la sărăcie.
Alii dividunt propria, et ditiores fiunt; alii rapiunt non sua, et semper in egestate sunt.
25 Sufletul darnic va fi îngrășat, și cel ce adapă va fi și el adăpat.
Anima quæ benedicit impinguabitur, et qui inebriat, ipse quoque inebriabitur.
26 Pe cel ce oprește grânele, pe acela îl va blestema poporul; dar binecuvântare va fi peste capul celui ce le vinde.
Qui abscondit frumenta maledicetur in populis; benedictio autem super caput vendentium.
27 Cel ce caută stăruitor binele procură favoare, dar cel ce caută ticăloșie, aceasta va veni peste el.
Bene consurgit diluculo qui quærit bona; qui autem investigator malorum est, opprimetur ab eis.
28 Cel ce se încrede în bogățiile lui va cădea, dar cel drept va înverzi ca o ramură.
Qui confidit in divitiis suis corruet: justi autem quasi virens folium germinabunt.
29 Cel ce își tulbură casa va moșteni vânt; și nebunul va fi servitor al celui înțelept în inimă.
Qui conturbat domum suam possidebit ventos, et qui stultus est serviet sapienti.
30 Rodul celui drept este un pom al vieții, și cel ce câștigă suflete este înțelept.
Fructus justi lignum vitæ, et qui suscipit animas sapiens est.
31 Iată, cel drept va fi recompensat pe pământ; cu atât mai mult cel stricat și cel păcătos.
Si justus in terra recipit, quanto magis impius et peccator!]
