Proverbe 1
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;
[Parabolæ Salomonis, filii David, regis Israël,
2 Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;
ad sciendam sapientiam et disciplinam;
3 Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;
ad intelligenda verba prudentiæ, et suscipiendam eruditionem doctrinæ, justitiam, et judicium, et æquitatem:
4 Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.
ut detur parvulis astutia, adolescenti scientia et intellectus.
5 Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;
Audiens sapiens, sapientior erit, et intelligens gubernacula possidebit.
6 Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.
Animadvertet parabolam et interpretationem, verba sapientum et ænigmata eorum.
7 Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.
Timor Domini principium sapientiæ; sapientiam atque doctrinam stulti despiciunt.]
8 Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;
[Audi, fili mi, disciplinam patris tui, et ne dimittas legem matris tuæ:
9 Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.
ut addatur gratia capiti tuo, et torques collo tuo.
10 Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!
Fili mi, si te lactaverint peccatores, ne acquiescas eis.
11 Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;
Si dixerint: Veni nobiscum, insidiemur sanguini; abscondamus tendiculas contra insontem frustra;
12 Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; (Sheol h7585)
deglutiamus eum sicut infernus viventem, et integrum quasi descendentem in lacum; (Sheol h7585)
13 Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;
omnem pretiosam substantiam reperiemus; implebimus domos nostras spoliis:
14 Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;
sortem mitte nobiscum, marsupium unum sit omnium nostrum:
15 Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;
fili mi, ne ambules cum eis; prohibe pedem tuum a semitis eorum:
16 Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
pedes enim illorum ad malum currunt, et festinant ut effundant sanguinem.
17 Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
Frustra autem jacitur rete ante oculos pennatorum.
18 Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.
Ipsi quoque contra sanguinem suum insidiantur, et moliuntur fraudes contra animas suas.
19 Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.
Sic semitæ omnis avari: animas possidentium rapiunt.]
20 Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;
[Sapientia foris prædicat; in plateis dat vocem suam:
21 Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:
in capite turbarum clamitat; in foribus portarum urbis profert verba sua, dicens:
22 Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?
Usquequo, parvuli, diligitis infantiam, et stulti ea quæ sibi sunt noxia cupient, et imprudentes odibunt scientiam?
23 Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
convertimini ad correptionem meam. En proferam vobis spiritum meum, et ostendam vobis verba mea.
24 Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;
Quia vocavi, et renuistis; extendi manum meam, et non fuit qui aspiceret:
25 Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;
despexistis omne consilium meum, et increpationes meas neglexistis.
26 Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;
Ego quoque in interitu vestro ridebo, et subsannabo cum vobis id quod timebatis advenerit.
27 Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,
Cum irruerit repentina calamitas, et interitus quasi tempestas ingruerit; quando venerit super vos tribulatio et angustia:
28 Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
tunc invocabunt me, et non exaudiam; mane consurgent, et non invenient me:
29 Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;
eo quod exosam habuerint disciplinam, et timorem Domini non susceperint,
30 Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.
nec acquieverint consilio meo, et detraxerint universæ correptioni meæ.
31 De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.
Comedent igitur fructus viæ suæ, suisque consiliis saturabuntur.
32 Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.
Aversio parvulorum interficiet eos, et prosperitas stultorum perdet illos.
33 Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.
Qui autem me audierit, absque terrore requiescet, et abundantia perfruetur, timore malorum sublato.]
