< Proverbe 1 >
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;
2 Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;
3 Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;
4 Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.
5 Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;
6 Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.
7 Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.
8 Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;
9 Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!
11 Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;
12 Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; (Sheol )
13 Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;
14 Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;
15 Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;
16 Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
17 Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
18 Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.
19 Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.
20 Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;
21 Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:
22 Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?
23 Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
24 Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;
25 Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;
26 Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;
27 Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,
28 Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
29 Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;
30 Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.
31 De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.
32 Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.
33 Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.
