Nahum 3
1 Vai cetăţii sângeroase! Este plină toată de minciuni și jefuire; prada nu se depărtează;
Vae civitas sanguinum, universa mendacii dilaceratione plena: non recedet a te rapina.
2 Zgomotul unui bici și zgomotul huruitului roţilor și al cailor galopând și al carelor sărind.
Vox flagelli, et vox impetus rotae, et equi frementis, et quadrigae ferventis, et equitis ascendentis:
3 Călăreţul ridică deopotrivă sabia strălucitoare și suliţa scânteietoare și este o mulţime de uciși și un număr mare de trupuri moarte; și nu este sfârșit al cadavrelor lor; se poticnesc de cadavrele lor;
et micantis gladii, et fulgurantis hastae, et multitudinis interfectae, et gravis ruinae: nec est finis cadaverum, et corruent in corporibus suis.
4 Din cauza mulţimii curviilor atrăgătoarei curve, stăpâna vrăjitoriilor, care vinde naţiuni prin curviile ei și familii prin vrăjitoriile ei.
Propter multitudinem fornicationum meretricis speciosae, et gratae, et habentis maleficia, quae vendidit gentes in fornicationibus suis, et familias in maleficiis suis:
5 Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oștirilor; și îţi voi ridica poalele peste faţa ta și voi arăta naţiunilor goliciunea ta și împărăţiilor rușinea ta.
Ecce ego ad te, dicit Dominus exercituum, et revelabo pudenda tua in facie tua, et ostendam Gentibus nuditatem tuam, et regnis ignominiam tuam.
6 Și voi arunca murdărie scârboasă asupra ta și te voi înjosi și te voi așeza ca priveliște.
Et proiiciam super te abominationes, et contumeliis te afficiam, et ponam te in exemplum.
7 Și se va întâmpla, că toţi cei ce te vor privi vor fugi de tine și vor spune: Ninive este risipită, cine o va plânge? De unde să îţi caut mângâietori?
Et erit: omnis, qui viderit te, resiliet a te, et dicet: Vastata est Ninive: quis commovebit super te caput? unde quaeram consolatorem tibi?
8 Ești tu mai bună decât populata No, care era așezată printre râuri, care avea apele de jur împrejurul ei, a cărei parapet era marea și zidul ei era din mare?
Numquid melior es Alexandria populorum, quae habitat in fluminibus? aquae in circuitu eius: cuius divitiae, mare: aquae muri eius.
9 Etiopia și Egiptul erau tăria ei și era infinită; Put și Lubim erau ajutoarele tale.
Aethiopia fortitudo eius, et Aegyptus, et non est finis: Aphrica, et Libyes fuerunt in auxilio tuo.
10 Totuși ea a fost strămutată, a mers în captivitate; copiii ei tineri de asemenea au fost zdrobiţi în bucăţi la capătul tuturor străzilor; și au aruncat sorţi pentru bărbaţii ei demni de cinste și toţi marii ei oameni au fost legaţi în lanţuri.
Sed et ipsa in transmigrationem ducta est in captivitatem: parvuli eius elisi sunt in capite omnium viarum, et super inclytos eius miserunt sortem, et omnes optimates eius confixi sunt in compedibus.
11 Tu de asemenea vei fi beată, vei fi ascunsă; de asemenea vei căuta tărie din cauza dușmanului tău.
Et tu ergo inebriaberis, et eris despecta: et tu quaeres auxilium ab inimico.
12 Toate întăriturile vor fi ca smochinii cu primul rod de smochine; dacă vor fi scuturate, vor cădea chiar în gura celui ce mănâncă.
Omnes munitiones tuae sicut ficus cum grossis suis: si concussae fuerint, cadent in os comedentis.
13 Iată, oamenii tăi din mijlocul tău sunt femei; porţile ţării tale vor fi ţinute larg deschise pentru dușmanii tăi; focul îţi va mistui zăvoarele.
Ecce populus tuus mulieres in medio tui: inimicis tuis adapertione pandentur portae terrae tuae, devorabit ignis vectes tuos.
14 Scoate-ţi ape pentru asediu; întărește-ţi întăriturile; intră în lut și calcă în picioare mortarul; întărește cuptorul pentru cărămizi.
Aquam propter obsidionem hauri tibi, extrue munitiones tuas: intra in lutum, et calca, subigens tene laterem.
15 Acolo te va mistui focul; sabia te va stârpi; te va mânca precum omida; înmulţește-te asemenea omidei, înmulţește-te ca lăcustele.
Ibi comedet te ignis: peribis gladio, devorabit te ut bruchus: congregare ergo ut bruchus: multiplicare ut locusta.
16 Ţi-ai înmulţit comercianţii mai mult decât stelele cerului; omida pradă și zboară.
Plures fecisti negotiationes tuas quam stellae sint caeli: bruchus expansus est, et avolavit.
17 Încoronaţii tăi sunt ca lăcustele și căpeteniile tale precum cosașii mari, care se așază pe îngrădituri în ziua rece, dar când soarele răsare ei zboară și nu se cunoaște locul unde sunt.
Custodes tui quasi locustae: et parvuli tui quasi locustae locustarum, quae considunt in sepibus in die frigoris: sol ortus est, et avolaverunt, et non est cognitus locus earum ubi fuerint.
18 Păstorii tăi dormitează, împărat al Asiriei; nobilii tăi vor locui în ţărână; poporul tău este împrăștiat pe munţi și nimeni nu îi adună.
Dormitaverunt pastores tui, rex Assur: sepelientur principes tui: latitavit populus tuus in montibus, et non est qui congreget.
19 Nu este vindecare pentru vânătaia ta; rana ta este apăsătoare; toţi care aud faima ta vor bate din palme asupra ta, căci peste cine nu a trecut stricăciunea ta neîncetat?
Non est obscura contritio tua, pessima est plaga tua: omnes qui audierunt auditionem tuam, compresserunt manum super te: quia super quem non transiit malitia tua semper?
