Mica 2
1 Vai celor ce plănuiesc nelegiuire și fac răutate pe paturile lor! Când dimineața se luminează, ei o împlinesc, fiindcă este în puterea mâinii lor.
Alas for them who devise iniquity and work wickedness upon their beds, —in the light of the morning, they will execute it, for it is in the power of their hand.
2 Și ei poftesc câmpii și le iau prin violență; și case, și le iau; astfel ei oprimă pe om și casa lui, chiar pe om și moștenirea lui.
Thus do they covet fields and seize them, and houses and take them away, —and so they oppress the master and his household, the man and his inheritance.
3 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, împotriva acestei familii, eu plănuiesc un rău, de la care nu vă veți feri gâturile, nici nu veți merge trufași, căci timpul acesta este rău.
Therefore, —Thus, saith Yahweh, Behold me! devising, against this family, a calamity, —from which ye shall not remove your neck, neither shall ye walk loftily, for, a time of calamity, shall it be.
4 În acea zi, cineva va ridica o parabolă împotriva ta și va plânge cu plângere jalnică și va spune: Noi suntem prădați în întregime, el a schimbat partea de moștenire a poporului meu, cum a luat-o el de la mine! Întorcându-se, el ne-a împărțit câmpiile.
In that day, shall one take up against you a by-word, and lament a lamentable lamentation, saying—we are made, utterly desolate, the portion of my people, he passeth to others, —How doth he set me aside! To an apostate, our fields, doth he apportion.
5 De aceea tu nu vei avea pe nimeni în adunarea DOMNULUI care să arunce o funie de măsurat prin sorț.
Therefore, shalt thou have none to throw a measuring-line by lot, —in the convocation of Yahweh.
6 Nu profețiți, spuneți-le celor ce profețesc: ei nu le vor profeți, ca să nu le fie rușine.
Do not sputter—So they sputter! They must not sputter as to these things, Must he not put away reproaches?
7 Tu, cea numită casa lui Iacob, este duhul DOMNULUI strâmtorat? Sunt acestea lucrările lui? Nu fac bine cuvintele mele celui ce umblă cu integritate?
O thou who art said to be the house of Jacob, Is the spirit of Yahweh, impatient? Or are, these, his doings? Are not, his words, pleasant to him who is upright in his walk?
8 Chiar de curând poporul meu s-a ridicat ca un dușman: voi smulgeți roba cu tot cu cămașă de la cei ce trec în siguranță, ca și oameni care se întorc de la război.
But, against my people, as an enemy, he setteth himself, from off the robe, they tear away, the cloak, —from such as are passing by with confidence, as men averse from war.
9 Ați aruncat afară din casele lor plăcute pe femeile poporului meu; ați luat pentru totdeauna gloria mea de la copiii lor.
The wives of my people, ye do even drive out, each from the house of her darlings, —from over her children, ye do take away mine ornament, as long as life shall last.
10 Ridicați-vă și îndepărtați-vă; fiindcă aceasta nu este odihna voastră: fiindcă este întinată, vă va nimici, chiar cu o nimicire grozavă.
Arise ye and depart, for, this, is not the place of rest, —Because it is defiled, it shall make desolate with a desolation that is ruthless.
11 Dacă un om, umblând în duh și în falsitate, minte, spunând: Eu vă voi profeți despre vin și băutură tare; el va fi profetul acestui popor.
If there be a man, who goeth after wind, and, falsehood, hath woven, [saying] —I will discourse to thee, concerning wine and strong drink, then shall he become a fountain of discourse unto this people.
12 Eu îi voi aduna negreșit pe toți ai tăi, Iacobe; eu voi strânge negreșit rămășița lui Israel; eu îi voi pune împreună ca oile lui Boțra, ca turma în mijlocul staulului ei, ei vor face zgomot mare din cauza mulțimii oamenilor.
I will, surely assemble, O Jacob, all of thee, I will, surely gather, the remnant of Israel, at once, will I make them like sheep in distress, —Like a flock in the midst of its pasture, shall they hum with men,
13 Cel care zdrobește a venit înaintea lor; au fost zdrobiți și au trecut prin poartă și au ieșit pe ea; și împăratul lor va trece înaintea lor și DOMNUL în fruntea lor.
One making a breach, hath gone up, before them, they have broken in, and passed through, and, by the gate, have departed, —and their king, hath passed through, before them, with, Yahweh, at their head!
