Matei 22
1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
In Jezus jim odgovorí in reče zopet v prilikah, govoreč:
2 Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
Nebeško kraljestvo je podobno človeku kralju, kteri je napravil sinu svojemu svatovščino.
3 Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
In poslal je služabnike svoje, naj pokličejo tiste, kteri so bili na svatovščino povabljeni; in niso hoteli priti.
4 Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
Zopet je poslal druge služabnike, govoreč: Recite povabljencem: Glej, pojedinjo sem pripravil, junci moji in pitanci so poklani, in vse jo pripravljeno; pridite na svatovščino.
5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
Oni pa niso marali, in odšli so, nekteri na polje svoje, nekteri pa po kupčiji svojej.
6 Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
Drugi so pa služabnike njegove zgrabili, in zasramotili, in pobili.
7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
Slišavši pa to kralj, razjezí se; ter pošlje vojske svoje, in tiste ubijalce pogubí, in njih mesto razdene.
8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
Tedaj velí služabnikom svojim: Svatovščina je pripravljena, ali povabljeni niso bili vredni.
9 De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
Pojdite torej na razpotja, in kogarkoli najdete, pokličite ga na svatovščino.
10 Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
In ti služabniki odidejo na razpotja, in zberó vse, kterekoli najdejo, hudobne in dobre; in svatovščina se napolni z gosti.
11 Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
Ko pa kralj izide, da pogleda goste, ugleda tu človeka, kteri ni bil oblečen v svatovsko obleko.
12 Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
In reče mu: Prijatelj! kako si prišel sem, ko nimaš svatovske obleke? On pa mu umolkne.
13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Tedaj reče kralj služabnikom svojim: Zvežite mu noge in roke, ter ga vzemite in vrzite v najkrajnjo temo: tam bo jok in škripanje z zobmí.
14 Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
Kajti mnogo je poklicanih, ali malo izvoljenih.
15 Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
Tedaj odidejo Farizeji in se posvetujejo, kako bi ga v besedi vjeli.
16 Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și [îi] înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
In pošljejo k njemu učence svoje s Herodovci, govoreč: Učenik! vémo, da si pravičen in pot Božjo v resnici učiš, in ti ni mar nobenega, ker ne gledaš ljudém na lice.
17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
Povej nam torej, kaj ti se zdí? Ali se sme dati cesarju davek, ali ne?
18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
Jezus pa spozná njih zvijačo, in reče: Kaj me izkušate, hinavci?
19 Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
Pokažite mi davkovski denar. In oni mu prinesó denar.
20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
In reče jim: Čegava je ta podoba in napis?
21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Rekó mu: Cesarjeva. Tedaj jim reče: Dajte torej, kar je cesarjevega, cesarju; in kar je Božjega, Bogu.
22 Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
In slišavši to, začudijo se; ter ga pusté, in odidejo.
23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
Tisti dan pristopijo k njemu Saduceji, kteri pravijo, da ni vstajanja, in vprašajo ga,
24 Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
Govoreč: Učenik! Mojzes je rekel: Če kdo umre, in nima otrok, naj vzeme brat njegov ženo njegovo, in zbudí seme bratu svojemu.
25 Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
Bilo je pa pri nas sedem bratov. In prvi se je oženil, in umrl; in ne imevši semena, zapustil je ženo svojo bratu svojemu.
26 Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
Ravno tako tudi drugi, in tretji, noter do sedmega.
27 Și la urma tuturor a murit și femeia.
Na zadnje za vsemi je pa umrla tudi žena.
28 La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
O vstajanji torej, čegava od sedmerih bo žena? kajti vsi so jo imeli.
29 Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Jezus pa odgovorí in jim reče: Motite se, ker ne znate ne pisma, ne močí Božje.
30 Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
O vstajanji namreč se ne ženijo, in ne možé, nego so kakor angelji Božji na nebu.
31 Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
Za vstajanje pa mrtvih, niste li brali, kar vam je rekel Bog, govoreč:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
"Jaz sem Bog Abrahamov, in Bog Izakov, in Bog Jakobov?" Ni Bog Bog mrtvih, nego živih.
33 Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
In slišavši to ljudstvo, strmeli so nad naukom njegovim.
34 Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
Ko pa Farizeji slišijo, da je Saduceje osramotil, zberó se vkupej.
35 Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
Pa vpraša en učenik postave izmed njih, izkušaje ga, in reče:
36 Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
Učenik! ktera zapoved je v postavi naj veča?
37 Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
Jezus mu pa reče: "Ljubi Gospoda Boga svojega iz vsega srca svojega, in iz vse duše svoje, in iz vse pameti svoje."
38 Aceasta este prima și marea poruncă.
Ta je prva in največa zapoved.
39 Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Druga je pa tej podobna: "Ljubi bližnjega svojega kakor samega sebe."
40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
O teh dveh zapovedih visi vsa postava in preroki.
41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
Ko se pa Farizeji snidejo, vpraša jih Jezus,
42 Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
Govoreč: Kaj se vam zdí za Kristusa? Čegav sin je? Rekó mu: Davidov.
43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
Reče jim: Kako ga torej David v duhu imenuje gospoda, ko pravi:
44 DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
"Rekel je Gospod gospodu mojemu: Sedí meni na desno, dokler ne položim sovražnikov trojih nogam tvojim za podnožje?"
45 Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
Če ga torej David imenuje gospoda, kako je sin njegov?
46 Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
In nihče mu ni mogel besede odgovoriti; in od tega dné se ga ni upal nihče več vprašati.
