Matei 22
1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
Og Jesus tok atter til orde og talte til dem i lignelser og sa:
2 Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
Himlenes rike er å ligne med en konge som gjorde bryllup for sin sønn.
3 Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
Og han sendte sine tjenere ut for å be de innbudne komme til bryllupet; men de vilde ikke komme.
4 Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
Atter sendte han andre tjenere ut og sa: Si til de innbudne: Se, jeg har gjort i stand mitt måltid: mine okser og mitt gjø-fe er slaktet, og alt er ferdig; kom til bryllupet!
5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
Men de brydde sig ikke om det og gikk sin vei, den ene til sin aker, den annen til sitt kjøbmannskap;
6 Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
og de andre tok fatt på hans tjenere, hånte dem og slo dem ihjel.
7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
Men kongen blev harm, og sendte sine krigshærer ut og drepte disse manndrapere og satte ild på deres by.
8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
Derefter sier han til sine tjenere: Bryllupet er vel ferdig, men de innbudne var det ikke verd;
9 De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
gå derfor ut på veiskjellene og be til bryllups så mange I finner!
10 Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
Så gikk da disse tjenere ut på veiene og fikk sammen alle dem de fant, både onde og gode, og bryllupshuset blev fullt av gjester.
11 Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
Da nu kongen gikk inn for å se på dem som satt til bords, så han der en mann som ikke hadde bryllupsklædning på.
12 Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
Og han sa til ham: Min venn! hvorledes er du kommet inn her og har ikke bryllupsklædning på! Men han tidde.
13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Da sa kongen til tjenerne: Bind hender og føtter på ham og kast ham ut i mørket utenfor! Der skal være gråt og tenners gnidsel.
14 Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
For mange er kalt, men få er utvalgt.
15 Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
Da gikk fariseerne bort og holdt råd om hvorledes de kunde fange ham i ord.
16 Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și [îi] înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
Og de sendte sine disipler avsted til ham sammen med herodianerne og lot dem si: Mester! vi vet at du er sanndru og lærer Guds vei i sannhet, og ikke bryr dig om nogen, for du gjør ikke forskjell på folk;
17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
Si oss da: Hvad tykkes dig? er det tillatt å gi keiseren skatt, eller ikke?
18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
Men Jesus merket deres ondskap og sa: Hvorfor frister I mig, hyklere?
19 Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
Vis mig skattens mynt! De rakte ham da en penning.
20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
Og han sier til dem: Hvis billede og påskrift er dette?
21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
De sier til ham: Keiserens. Da sier han til dem: Gi da keiseren hvad keiserens er, og Gud hvad Guds er!
22 Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
Og da de hørte det, undret de sig, og forlot ham og gikk bort.
23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
Samme dag kom nogen sadduseere til ham, de som sier at det ikke er nogen opstandelse, og de spurte ham og sa:
24 Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
Mester! Moses har sagt: Når en mann dør og ikke har barn, da skal hans bror gifte sig med hans hustru og opreise sin bror avkom.
25 Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
Nu var det hos oss syv brødre; og den første giftet sig og døde, og da han ikke hadde avkom, efterlot han sin hustru til broren.
26 Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
Likeså den annen og den tredje, like til den syvende.
27 Și la urma tuturor a murit și femeia.
Men sist av alle døde kvinnen.
28 La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
Men i opstandelsen, hvem av de syv skal da få henne til hustru? for de har jo hatt henne alle sammen.
29 Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Men Jesus svarte og sa til dem: I farer vill fordi I ikke kjenner skriftene og heller ikke Guds kraft.
30 Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
For i opstandelsen hverken tar de til ekte eller gis de til ekte, men de er som Guds engler i himmelen.
31 Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
Men om de dødes opstandelse, har I da ikke lest hvad som er sagt eder om den av Gud, som sier:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
Jeg er Abrahams Gud og Isaks Gud og Jakobs Gud? Han er ikke de dødes Gud, men de levendes.
33 Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
Og da folket hørte det, var de slått av forundring over hans lære.
34 Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
Men da fariseerne hørte at han hadde stoppet munnen på sadduseerne, kom de sammen;
35 Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
og en av dem, en lovkyndig, spurte for å friste ham:
36 Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
Mester! hvilket bud er det største i loven?
37 Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
Han sa til ham: Du skal elske Herren din Gud av alt ditt hjerte og av all din sjel og av all din hu.
38 Aceasta este prima și marea poruncă.
Dette er det største og første bud.
39 Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Men det er et annet som er like så stort: Du skal elske din næste som dig selv.
40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
På disse to bud hviler hele loven og profetene.
41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
Men mens fariseerne var samlet, spurte Jesus dem:
42 Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
Hvad tykkes eder om Messias? hvis sønn er han? De sier til ham: Davids.
43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
Han sier til dem: Hvorledes kan da David i Ånden kalle ham herre, når han sier:
44 DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
Herren sa til min herre: Sett dig ved min høire hånd, til jeg får lagt dine fiender under dine føtter!
45 Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
Kaller nu David ham herre, hvorledes kan han da være hans sønn?
46 Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
Og ingen kunde svare ham et ord, og heller ikke vågde nogen å spørre ham mere fra den dag.
