Matei 22
1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
Ježíš jim vyprávěl další příběh:
2 Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
„Když Bůh nabízí účast ve svém království, je jako král, který připravil velkou hostinu při svatbě svého syna.
3 Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
Pozvaných bylo mnoho, ale když pro ně přišli královi poslové, odmítli pozvání.
4 Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
Král k nim poslal ještě jednou se vzkazem: ‚Je pro vás připravena bohatá hostina, přijďte!‘
5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
Ale pozvaní to vůbec nebrali vážně. Jeden šel za prací na své pole, jiný za obchodem, někteří se dokonce králových poslů zmocnili, ztýrali je a několik jich zabili.
6 Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
To krále popudilo, poslal vojsko, dal ty ukrutníky pobít a město vypálit.
8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
Potom řekl svým poslům: ‚Hostina je připravena, ale svatební hosté jí nebyli hodni.
9 De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
Jděte na rozcestí a pozvěte na svatbu každého, koho potkáte.‘
10 Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
Poslové tedy šli a přivedli všechny, které našli, ubohé i slušné, takže svatební síň se zaplnila.
11 Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
Když vstoupil král, aby hosty přivítal, uviděl jednoho, který nepřijal svatební oděv.
12 Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
Řekl mu: ‚Člověče, jak jsi se odvážil vejít bez svatebních šatů?‘On mlčel.
13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Král pak rozkázal sluhům: ‚Svažte ho a vyhoďte ven do tmy, kde bude jen nářek a utrpení.
14 Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
Mnoho je pozvaných, ale těch, kteří skutečně vejdou, je málo.‘“
15 Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
Farizejové se sešli, aby se domluvili na taktice, jak Ježíše chytit do léčky. Chtěli ho vyprovokovat k slovům, kterých by pak mohli použít k obžalobě.
16 Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și [îi] înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
Poslali k němu své žáky spolu s Herodovými stoupenci a ti řekli: „Mistře, víme, že jsi čestný a že pravdivě učíš cestě k Bohu, bez ohledu na to, jaké kdo má postavení.
17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
Řekni nám: Je správné odvádět římské vládě daň?“
18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
Ježíš však prohlédl jejich zlý úmysl. „Vy pokrytci!“zvolal. „Proč se mne snažíte nachytat takovými otázkami?
19 Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
Ukažte mi minci!“Oni mu podali denár.
20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
„Čí obraz a jméno je na něm vyraženo?“
21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
„Císaře, “odpověděli. On jim na to řekl: „Co je tedy císařovo, dávejte císaři, a co je Boží, dávejte Bohu.“
22 Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
Zaskočeni tou odpovědí, odešli.
23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
Také za ním přišli saducejové, kteří tvrdí, že vzkříšení z mrtvých je nemožné. Předložili mu nepravděpodobný příběh:
24 Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
„Mistře, v Mojžíšově zákoně čteme, že svobodný švagr je povinen vzít si bezdětnou vdovu po svém bratru, aby v dětech zachoval bratrovo jméno.
25 Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
U nás se vyskytl tento případ: Bylo sedm bratrů. První z nich se oženil a potom jako bezdětný zemřel, takže jeho žena se stala manželkou druhého bratra.
26 Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
Tento bratr také zemřel bez dětí, a tak se opakovalo u druhého, třetího – a nakonec u všech sedmi bratrů.
27 Și la urma tuturor a murit și femeia.
Poslední ze všech zemřela i ta žena.
28 La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
Kterému z těch bratrů bude patřit po vzkříšení? Byla přece manželkou všech sedmi!“
29 Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Ježíš odpověděl: „Mluvíte nesmysly, protože neznáte ani Písmo ani Boží moc.
30 Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Po vzkříšení zaniknou tělesné vztahy. Lidé nebudou žít v manželství, ale budou tvořit Boží rodinu.
31 Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
A pokud jde o vzkříšení z mrtvých, pak čtěte pozorně Písmo. Jak nazývá Bůh sám sebe?
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
Bůh Abrahamův, Izákův a Jákobův. On není Bohem mrtvých, ale živých.“
33 Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
Tyto Ježíšovy odpovědi udělaly na lidi hluboký dojem.
34 Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
Farizejové se doslechli, jak Ježíš umlčel saduceje.
35 Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
Pověřili jednoho ze svých vykladačů Písma, aby ho vyzkoušel:
36 Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
„Mistře, které přikázání je v zákoně nejvýznamnější?“
37 Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
Ježíš mu odpověděl: „ ‚Miluj Pána, svého Boha, celým srdcem, duší i myslí.‘
38 Aceasta este prima și marea poruncă.
To je první a nejdůležitější přikázání.
39 Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Druhé v pořadí důležitosti je toto: ‚Miluj svého bližního jako sám sebe.‘
40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
Na těch dvou přikázáních stojí celý Mojžíšův zákon a odkaz proroků.“
41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
Potom Ježíš, obklopen farizeji, se jich zeptal:
42 Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
„Co si myslíte o Kristu? Čí je to syn?“Odpověděli: „Davidův.“
43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
On na to řekl: „Jak by mohl David svého vlastního potomka nazývat Pánem? Vždyť o něm z podnětu Ducha svatého píše v žalmu:
44 DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
‚Bůh řekl mému Pánu: Seď po mé pravici, dokud ti nepodložím tvé nepřátele k nohám.‘
45 Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
Jestliže ho tedy David nazývá svým Pánem, jak může být jeho synem?“
46 Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
Na to nikdo nedovedl odpovědět a už se mu neodvážili klást další otázky.
