Matei 22
1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin parabole și spunea:
I odpovídaje Ježíš, mluvil jim opět v podobenstvích, řka:
2 Împărăția cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său;
Podobno jest království nebeské člověku králi, kterýž učinil svadbu synu svému.
3 Și a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitați la nuntă; dar aceștia au refuzat să vină.
I poslal služebníky své, aby povolali pozvaných na svadbu, ale nechtěli přijíti.
4 Din nou a trimis alți robi, zicând: Spuneți celor ce au fost invitați: Iată, am pregătit prânzul meu; boii mei și dobitoacele îngrășate sunt tăiate și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă.
Opět poslal jiné služebníky, řka: Povězte pozvaným: Aj, oběd svůj připravil jsem, volové moji a krmný dobytek zbit jest, a všecko hotovo. Poďtež na svadbu.
5 Dar, fără să le pese, au plecat, unul la câmpul lui, altul la comerțul lui.
Ale oni nedbavše, odešli, jiný do vsi své, a jiný po kupectví svém.
6 Și ceilalți au pus mâna pe robii lui; și i-au ocărât și i-au ucis.
Jiní pak zjímavše služebníky jeho, a posměch jim učinivše, zmordovali.
7 Dar când a auzit împăratul, s-a înfuriat; și și-a trimis oștirile și a nimicit pe acei ucigași și le-a ars cetatea.
A uslyšav to král, rozhněval se; a poslav vojska svá, zhubil vražedlníky ty, a město jejich zapálil.
8 Apoi a spus robilor săi: Nunta este gata; dar cei ce au fost invitați nu au fost demni.
Tedy řekl služebníkům svým: Svadba zajisté hotova jest, ale ti, kteříž pozváni byli, nebyli hodni.
9 De aceea duceți-vă la drumurile mari și chemați la nuntă cât de mulți veți găsi.
Protož jděte na rozcestí, a kteréžkoli naleznete, zovtež na svadbu.
10 Și acei robi au ieșit la drumurile mari și au adunat pe toți câți au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost umplută de oaspeți.
I vyšedše služebníci ti na cesty, shromáždili všecky, kteréžkoli nalezli, zlé i dobré. A naplněna jest svadba hodovníky.
11 Și când împăratul a intrat să vadă oaspeții, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat cu haină de nuntă.
Tehdy všed král, aby pohleděl na hodovníky, uzřel tam člověka neoděného rouchem svadebním.
12 Și i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era fără cuvinte.
I řekl jemu: Příteli, kteraks ty sem všel, nemaje roucha svadebního? A on oněměl.
13 Atunci împăratul a spus servitorilor: Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
Tedy řekl král služebníkům: Svížíce nohy jeho i ruce, vezměte ho, a uvrztež jej do temností těch zevnitřních. Tamť bude pláč a škřipení zubů.
14 Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
Nebo mnoho jest povolaných, ale málo vyvolených.
15 Atunci fariseii s-au dus și au ținut sfat cum să îl prindă în cuvinte.
Tehdy odšedše farizeové, radili se, jak by polapili jej v řeči.
16 Și au trimis la el pe discipolii lor cu irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și [îi] înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și nu îți pasă de nimeni; fiindcă nu te uiți la fața oamenilor.
I poslali k němu učedlníky své s Herodiány, řkouce: Mistře, víme, že pravdomluvný jsi, a cestě Boží v pravdě učíš, a nedbáš na žádného; nebo nepatříš na osobu lidskou.
17 Spune-ne atunci: Ce părere ai? Este legiuit a da taxă Cezarului, sau nu?
Protož pověz nám, co se tobě zdá: Sluší-li daň dáti císaři, čili nic?
18 Dar Isus pricepând stricăciunea lor, a spus: De ce mă ispitiți, fățarnicilor?
Znaje pak Ježíš zlost jejich, řekl: Co mne pokoušíte, pokrytci?
19 Arătați-mi moneda pentru taxă. Și i-au adus un dinar.
Ukažte mi peníz daně. A oni podali mu peníze.
20 Iar el le-a spus: Al cui este acest chip și inscripție?
I řekl jim: Čí jest tento obraz a nápis?
21 Iar ei i-au spus: Al Cezarului. Atunci el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Řekli mu: Císařův. Tedy dí jim: Dávejtež tedy, co jest císařova, císaři, a co Božího, Bohu.
22 Când au auzit, s-au minunat și l-au lăsat și s-au dus.
To uslyšavše, divili se, a opustivše jej, odešli.
23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere și l-au întrebat,
V ten den přišli k němu saduceové, kteříž praví, že není z mrtvých vstání. I otázali se ho,
24 Spunând: Învățătorule, Moise a spus: Dacă moare un bărbat neavând copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să ridice sămânță fratelui său.
Řkouce: Mistře, Mojžíš pověděl: Umřel-li by kdo, nemaje dětí, aby bratr jeho právem švagrovství pojal ženu jeho, a vzbudil símě bratru svému.
25 Și erau cu noi șapte frați: și primul, după ce s-a căsătorit, a murit; și neavând sămânță a lăsat pe soția lui fratelui său.
I bylo u nás sedm bratrů. První pojav ženu, umřel, a nemaje semene, zůstavil ženu svou bratru svému.
26 Tot așa și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.
Takž podobně i druhý, i třetí, až do sedmého.
27 Și la urma tuturor a murit și femeia.
Nejposléze pak po všech umřela i žena.
28 La înviere așadar, căruia din cei șapte îi va fi ea soție? Fiindcă toți au avut-o.
Protož při vzkříšení kterého z těch sedmi bude žena? Nebo všickni ji měli.
29 Isus a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
I odpověděv Ježíš, řekl jim: Bloudíte, neznajíce písem ani moci Boží.
30 Fiindcă la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Však při vzkříšení nebudou se ani ženiti ani vdávati, ale budou jako andělé Boží v nebi.
31 Dar în legătură cu învierea morților, nu ați citit ce v-a fost rostit de Dumnezeu, zicând:
O vzkříšení pak mrtvých zdaliž jste nečtli, co jest vám povědíno od Boha, kterýž dí:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.
Já jsem Bůh Abrahamův, a Bůh Izákův, a Bůh Jákobův? Bůhť není Bůh mrtvých, ale živých.
33 Și când mulțimile au auzit, au fost înmărmurite de doctrina lui.
A slyševše to zástupové, divili se učení jeho.
34 Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună.
Farizeové pak uslyšavše, že by k mlčení přivedl saducejské, sešli se v jedno.
35 Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând:
I otázal se jeden z nich zákonník, pokoušeje ho, a řka:
36 Învățătorule, care este marea poruncă în lege?
Mistře, které jest přikázaní veliké v zákoně?
37 Iar Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.
I řekl mu Ježíš: Milovati budeš Pána Boha svého z celého srdce svého, a ze vší duše své, a ze vší mysli své.
38 Aceasta este prima și marea poruncă.
To jest přední a veliké přikázaní.
39 Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Druhé pak jest podobné tomu: Milovati budeš bližního svého jako sebe samého.
40 De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.
Na těch dvou přikázaních všecken zákon záleží i proroci.
41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat,
A když se sešli farizeové, otázal se jich Ježíš,
42 Spunând: Ce gândiți voi despre Cristos? Al cui fiu este? Iar ei i-au spus: Al lui David.
Řka: Co se vám zdá o Kristu? Čí jest syn? Řkou jemu: Davidův.
43 Iar el le-a spus: Cum atunci David, în duh, îl numește, Domn, spunând:
Dí jim: Kterakž pak David v Duchu nazývá ho Pánem, řka:
44 DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău?
Řekl Pán Pánu mému: Seď na pravici mé, dokudž nepoložím nepřátel tvých za podnože noh tvých?
45 Dacă atunci David îl numește Domn, cum este fiul lui?
Poněvadž tedy David Pánem ho nazývá, i kterakž syn jeho jest?
46 Și nimeni nu a fost în stare să îi răspundă un cuvânt, nici nu a cutezat nimeni din acea zi să îl mai întrebe ceva.
A nižádný nemohl jemu odpovědíti slova, aniž směl kdo více od toho dne jeho se tázati.
