Matei 20

1 Fiindcă împărăția cerului se aseamănă cu un om gospodar, care a ieșit devreme dimineața să angajeze lucrători în via lui.

2 Și după ce s-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.

3 Și a ieșit pe la ora a treia și a văzut pe alții stând în picioare fără lucru în piață.

4 Și le-a spus: Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce este drept. Și s-au dus.

5 A ieșit din nou pe la ora a șasea și pe la ora a nouă și a făcut la fel.

6 Și pe la ora a unsprezecea a ieșit și a găsit pe alții stând în picioare fără lucru și le-a spus: De ce stați aici în picioare toată ziua fără lucru?

7 Iar ei i-au răspuns: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. Iar el le-a spus: Duceți-vă și voi în vie; și veți primi ce este drept.

8 Și când s-a făcut seară, domnul viei i-a spus administratorului său: Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

9 Și când au venit angajații de pe la ora a unsprezecea, au primit fiecare câte un dinar.

10 Dar când au venit primii, presupuneau că vor primi mai mult; dar au primit de asemenea fiecare câte un dinar.

11 Și când au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

12 Spunând: Aceștia, ultimii, nu au lucrat decât o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul și arșița zilei.

13 Dar el a răspuns unuia dintre ei și a zis: Prietene, nu îți fac nicio nedreptate; nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?

14 Ia ce este al tău și pleacă; voiesc să plătesc acestuia ultim, ca și ție.

15 Nu îmi este legiuit să fac ce voiesc cu ce este al meu? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?

16 Astfel că aceia din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă; fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

17 Și Isus, urcând la Ierusalim, a luat pe cei doisprezece discipoli deoparte, pe cale și le-a spus:

18 Iată, urcăm la Ierusalim; și Fiul omului va fi trădat [și predat] marilor preoți și scribilor și îl vor condamna la moarte,

19 Și îl vor preda neamurilor să îl batjocorească și să îl biciuiască și să îl crucifice; și a treia zi va învia.

20 Atunci a venit la el mama copiilor lui Zebedei, cu fiii ei, închinându-se și dorind ceva anume de la el.

21 Și el i-a spus: Ce voiești? Iar ea i-a spus: Permite ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta ta și altul la stânga, în împărăția ta.

22 Dar Isus răspunzând a zis: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl voi bea eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu? Ei i-au spus: Putem.

23 Iar el le-a spus: Într-adevăr, veți bea paharul meu, și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați; dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu să dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.

24 Și după ce au auzit cei zece, au fost foarte supărați pe cei doi frați.

25 Dar Isus i-a chemat și a spus: Știți că domnitorii neamurilor exercită domnie asupra lor și cei mari exercită autoritate asupra lor.

26 Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare între voi, să vă fie servitor;

27 Și oricine voiește să devină primul între voi, să vă fie rob;

28 Chiar așa cum Fiul omului nu a venit ca să fie servit ci ca să servească, și ca să își dea viața răscumpărare pentru mulți.

29 Și pe când ieșeau din Ierihon, o mare mulțime l-a urmat.

30 Și, iată, doi orbi șezând lângă drumul mare, când au auzit că trece Isus, au strigat, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

31 Și mulțimea îi mustra pentru că trebuiau să tacă; dar strigau mai tare, spunând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

32 Și Isus s-a oprit și i-a chemat și a spus: Ce voiți să vă fac?

33 Iar ei i-au spus: Doamne, să ne fie deschiși ochii.

34 Și Isus, făcându-i-se milă, le-a atins ochii; și îndată ochii lor [și]-au primit vederea; și ei l-au urmat.