< Matei 15 >
1 Atunci au venit la Isus scribi și farisei care erau din Ierusalim, spunând:
2 De ce discipolii tăi încalcă tradiția bătrânilor? Fiindcă nu își spală mâinile când mănâncă pâine.
3 Iar el a răspuns și le-a zis: De ce și voi încălcați porunca lui Dumnezeu datorită tradiției voastre?
4 Fiindcă Dumnezeu a poruncit, spunând: Onorează pe tatăl și pe mama ta; și, Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară.
5 Dar voi spuneți: Oricine ar spune tatălui ori mamei: Orice ți-ar fi de folos la mine este un dar;
6 Și astfel va fi liber să nu onoreze pe tatăl și pe mama lui. Astfel ați făcut porunca lui Dumnezeu fără efect din cauza tradiției voastre.
7 Fățarnicilor, bine a profețit Isaia despre voi, spunând:
8 Acest popor se apropie de mine cu gura lor și mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine.
9 Dar în zadar mi se închină, învățând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.
10 Și a chemat mulțimea și le-a spus: Auziți și înțelegeți;
11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceasta spurcă pe om.
12 Atunci au venit discipolii lui și i-au spus: Știi că fariseii s-au poticnit după ce au auzit acest cuvânt?
13 Dar el a răspuns și a zis: Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl meu cel ceresc, va fi dezrădăcinată.
14 Lăsați-i; ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Și dacă orbul călăuzește pe orb, vor cădea amândoi în groapă.
15 Atunci Petru a răspuns și i-a zis: Explică-ne parabola aceasta.
16 Și Isus a spus: Sunteți și voi încă fără de înțelegere?
17 Încă nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și [apoi] este aruncat afară în hazna?
18 Dar cele care ies din gură vin din inimă; și ele spurcă omul.
19 Fiindcă din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, hoții, mărturii false, blasfemii;
20 Acestea sunt cele ce spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.
21 Atunci Isus a ieșit de acolo și s-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22 Și iată, o femeie din Canaan a ieșit din aceleași ținuturi și a strigat către el, spunând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un drac.
23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și discipolii lui, venind la el, l-au implorat, spunând: Trimite-o de aici fiindcă strigă după noi.
24 Iar el a răspuns și a zis: Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
25 Atunci ea a venit și i s-a închinat, spunând: Doamne, ajută-mă.
26 Iar el a răspuns și a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței.
27 Dar ea a spus: Adevărat, Doamne, totuși cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28 Atunci Isus a răspuns și i-a zis: O, femeie, mare este credința ta, facă-ți-se precum voiești. Și fiica ei a fost vindecată din ora aceea.
29 Și Isus a plecat de acolo și a venit lângă marea Galileii; și a urcat pe munte și a șezut acolo.
30 Și au venit la el mulțimi mari, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții; și i-au aruncat la picioarele lui Isus și i-a vindecat;
31 Încât mulțimea se minuna, văzând că muții vorbesc, ciungii sunt făcuți sănătoși, șchiopii umblă și orbii văd; și glorificau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Atunci Isus i-a chemat pe discipolii săi și a spus: Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce; și refuz să le dau drumul postind, ca nu cumva să cadă de oboseală pe cale.
33 Și discipolii săi i-au spus: De unde să luăm așa multe pâini în pustie, încât să săturăm așa mulțime mare?
34 Și Isus le-a spus: Câte pâini aveți? Și au răspuns: Șapte și câțiva peștișori.
35 Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ.
36 Și a luat cele șapte pâini și peștii, a adus mulțumiri, a frânt și le-a dat discipolilor lui; și discipolii, mulțimilor.
37 Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile care au rămas șapte coșuri pline.
38 Și cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și copii.
39 Și a dat drumul mulțimilor și s-a îmbarcat într-o corabie și a venit în ținuturile Magdalei.
