< Matei 15 >

1 Atunci au venit la Isus scribi și farisei care erau din Ierusalim, spunând:
יום אחד הגיעו מירושלים מספר פרושים וסופרים כדי לחקור את ישוע.
2 De ce discipolii tăi încalcă tradiția bătrânilor? Fiindcă nu își spală mâinile când mănâncă pâine.
”מדוע תלמידיך אינם מקיימים את המסורת היהודית העתיקה?“דרשו לדעת.”מדוע תלמידיך אינם נוטלים את ידיהם לפני האוכל?“
3 Iar el a răspuns și le-a zis: De ce și voi încălcați porunca lui Dumnezeu datorită tradiției voastre?
השיב להם ישוע:”ומדוע עוברת המסורת שלכם על מצוותיו של אלוהים?
4 Fiindcă Dumnezeu a poruncit, spunând: Onorează pe tatăl și pe mama ta; și, Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară.
למשל, כתוב בתורה:’כבד את אביך ואת אמך… ומקלל אביו ואמו מות יומת!‘
5 Dar voi spuneți: Oricine ar spune tatălui ori mamei: Orice ți-ar fi de folos la mine este un dar;
אולם אתם אומרים שמותר לאדם להתעלם מצרכי הוריו העניים, אם ייתן’לעבודת האלוהים‘את מה שיכול היה לתת להם. וכך אתם מפרים את מצוותו של אלוהים, כדי לקיים מסורת וחוקים שהומצאו על־ידי בני־אדם.
6 Și astfel va fi liber să nu onoreze pe tatăl și pe mama lui. Astfel ați făcut porunca lui Dumnezeu fără efect din cauza tradiției voastre.
7 Fățarnicilor, bine a profețit Isaia despre voi, spunând:
צבועים שכמוכם! הנביא ישעיהו תיאר אתכם נכונה כשאמר:
8 Acest popor se apropie de mine cu gura lor și mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine.
’ניגש העם הזה בפיו, ובשפתיו כבדוני ולבו רחק ממני;
9 Dar în zadar mi se închină, învățând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.
ותהי יראתם אותי מצות אנשים מלומדה‘. “
10 Și a chemat mulțimea și le-a spus: Auziți și înțelegeți;
ישוע אסף סביבו את הקהל ואמר:”הקשיבו לדבריי והשתדלו להבינם:
11 Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceasta spurcă pe om.
מה שמטמא את האדם זה לא מה שנכנס לפה אלא מה שיוצא מהפה – זה מטמא את האדם!“
12 Atunci au venit discipolii lui și i-au spus: Știi că fariseii s-au poticnit după ce au auzit acest cuvânt?
תלמידיו באו אליו ואמרו:”בדבריך אלה העלבת את הפרושים!“
13 Dar el a răspuns și a zis: Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl meu cel ceresc, va fi dezrădăcinată.
ישוע השיב להם:”כל צמח שלא נשתל על־ידי אבי – ייעקר.
14 Lăsați-i; ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Și dacă orbul călăuzește pe orb, vor cădea amândoi în groapă.
התעלמו מהם; הפרושים אינם אלא מורי־דרך עיוורים המדריכים עיוורים אחרים, ובסופו של דבר יפלו כולם יחד לתוך בור!“
15 Atunci Petru a răspuns și i-a zis: Explică-ne parabola aceasta.
שמעון פטרוס ביקש מישוע שיסביר למה התכוון באמרו שאנשים מטמאים את עצמם ממה שיוצא מן הפה.
16 Și Isus a spus: Sunteți și voi încă fără de înțelegere?
”האם אינך מבין?“שאל אותו ישוע.
17 Încă nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și [apoi] este aruncat afară în hazna?
”האם אינך רואה שכל מה שאתה אוכל עובר דרך מערכת העיכול ויוצא שוב החוצה?
18 Dar cele care ies din gură vin din inimă; și ele spurcă omul.
אולם מילים רעות יוצאות מתוך לב רע ומטמאות את האומר אותן.
19 Fiindcă din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, hoții, mărturii false, blasfemii;
כי מתוך הלב יוצאות מחשבות רעות, מעשי רצח, ניאוף, זנות, גניבה, שקר ורכילות.
20 Acestea sunt cele ce spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.
דברים אלה הם המטמאים את האדם. אכילה ללא נטילת ידיים אינה מטמאת את האדם.“
21 Atunci Isus a ieșit de acolo și s-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
ישוע עזב את האזור ההוא והלך אל אזור צור וצידון.
22 Și iată, o femeie din Canaan a ieșit din aceleași ținuturi și a strigat către el, spunând: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un drac.
אישה כנענית שגרה שם באה אל ישוע והתחננה:”אדוני, בן־דוד, רחם עלי! שד אחז בבתי והוא מענה אותה ללא הרף.“
23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și discipolii lui, venind la el, l-au implorat, spunând: Trimite-o de aici fiindcă strigă după noi.
אולם ישוע לא ענה לה – אף לא מילה אחת. תלמידיו ביקשו ממנו לגרש אותה:”אמור לה ללכת מכאן, כי היא מציקה לנו כל היום בתחינותיה.“
24 Iar el a răspuns și a zis: Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
”נשלחתי אל צאן האובדות של בית ישראל בלבד“, אמר ישוע לאישה.
25 Atunci ea a venit și i s-a închinat, spunând: Doamne, ajută-mă.
אולם האישה נפלה לרגליו ושוב ביקשה:”אדוני, עזור לי!“
26 Iar el a răspuns și a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței.
”אין זה צודק לקחת את לחמם של הילדים ולהשליכו לכלבים“, ענה לה ישוע.
27 Dar ea a spus: Adevărat, Doamne, totuși cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
”נכון, אדוני, “השיבה האישה,”אבל גם לגורי הכלבים מותר לאכול את הפירורים שנופלים מעל שולחן אדוניהם.“
28 Atunci Isus a răspuns și i-a zis: O, femeie, mare este credința ta, facă-ți-se precum voiești. Și fiica ei a fost vindecată din ora aceea.
”אישה, “אמר לה ישוע,”יש בך אמונה רבה, ולכן תתמלא בקשתך.“באותו רגע בתה נרפאה.
29 Și Isus a plecat de acolo și a venit lângă marea Galileii; și a urcat pe munte și a șezut acolo.
ישוע חזר לכינרת, עלה על גבעה והתיישב שם.
30 Și au venit la el mulțimi mari, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții; și i-au aruncat la picioarele lui Isus și i-a vindecat;
ההמונים הביאו אליו פיסחים, עיוורים, בעלי־מום, אילמים וחולים אחרים, הניחו אותם לפניו, והוא ריפא את כולם.
31 Încât mulțimea se minuna, văzând că muții vorbesc, ciungii sunt făcuți sănătoși, șchiopii umblă și orbii văd; și glorificau pe Dumnezeul lui Israel.
כאשר העם ראה את האילמים מפטפטים בהתרגשות, קטועי האיברים מקבלים איברים חדשים, נכים קופצים ורוקדים והעיוורים מביטים סביבם, נדהמו ושבחו את אלוהי ישראל.
32 Atunci Isus i-a chemat pe discipolii săi și a spus: Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce; și refuz să le dau drumul postind, ca nu cumva să cadă de oboseală pe cale.
לאחר מכן קרא ישוע לתלמידיו ואמר:”אני מרחם על אנשים אלה; הם נמצאים אתי כאן שלושה ימים, ולא נשאר להם מה לאכול. אינני רוצה לשלוח אותם רעבים, כי הם עלולים להתעלף בדרך.“
33 Și discipolii săi i-au spus: De unde să luăm așa multe pâini în pustie, încât să săturăm așa mulțime mare?
”מאין נשיג במדבר הזה מספיק אוכל לכל ההמון?“שאלו התלמידים.
34 Și Isus le-a spus: Câte pâini aveți? Și au răspuns: Șapte și câțiva peștișori.
”כמה ככרות לחם יש לכם?“שאל אותם ישוע.”שבע, “ענו,”וכמה דגים קטנים.“
35 Și a poruncit mulțimii să șadă jos pe pământ.
ישוע ציווה על העם לשבת על הארץ,
36 Și a luat cele șapte pâini și peștii, a adus mulțumiri, a frânt și le-a dat discipolilor lui; și discipolii, mulțimilor.
לקח את שבע ככרות הלחם ואת הדגים, הודה לאלוהים עליהם, חילק אותם למנות ונתן לתלמידים, כדי שיגישו ליושבים.
37 Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile care au rămas șapte coșuri pline.
אכלו לשובע (כארבעת־אלפים איש לא כולל נשים וילדים), כאשר אספו את השאריות הם מילאו שבעה סלים!
38 Și cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și copii.
39 Și a dat drumul mulțimilor și s-a îmbarcat într-o corabie și a venit în ținuturile Magdalei.
לאחר מכן שלח ישוע את האנשים לביתם, והוא עצמו עלה לסירה ושט למגדל.

< Matei 15 >