Matei 14
1 În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;
În vremea aceea, Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus
2 Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el.
și a zis slujitorilor săi: “Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți. De aceea lucrează în el aceste puteri”.
3 Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip.
Pentru că Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și îl întemnițase din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip.
4 Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai.
Căci Ioan îi spusese: “Nu-ți este îngăduit să o ai.”
5 Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau [pe Ioan] ca profet.
Când a vrut să-l omoare, s-a temut de mulțime, pentru că îl socotea profet.
6 Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod.
Dar când a venit ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat printre ei și i-a plăcut lui Irod.
7 De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
De aceea a promis cu jurământ că-i va da tot ce-i va cere.
8 Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
Ea, fiind îndemnată de mama ei, a zis: “Dă-mi aici, pe un platou, capul lui Ioan Botezătorul”.
9 Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.
Împăratul s-a mâhnit, dar a poruncit să fie dat, pentru jurămintele sale și pentru cei ce stăteau la masă cu el.
10 Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare.
A trimis și a decapitat pe Ioan în temniță.
11 Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei.
Capul lui a fost adus pe un platou și dat tinerei domnișoare, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus.
Ucenicii lui au venit, au luat trupul și l-au îngropat. Apoi s-au dus și au anunțat pe Isus.
13 Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți.
Isus, când a auzit aceasta, s-a retras de acolo cu o barcă într-un loc pustiu, la o parte. Când au auzit mulțimile, l-au urmat pe jos dinspre cetăți.
14 Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
Isus a ieșit afară și a văzut o mulțime mare. I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii.
15 Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare.
Când s-a făcut seară, ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: “Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Trimiteți mulțimea să plece, ca să se ducă în sate și să-și cumpere de mâncare.”
16 Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce.
Dar Isus le-a zis: “Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva de mâncare”.
17 Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.
Ei I-au spus: “Avem aici numai cinci pâini și doi pești.”
18 Și el a spus: Aduceți-le aici la mine.
El a zis: “Adu-i aici la Mine”.
19 Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor.
A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă; apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat, a frânt și a dat pâinile ucenicilor, iar ucenicii au dat mulțimilor.
20 Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline.
Toți au mâncat și s-au săturat. Au luat douăsprezece coșuri pline cu ceea ce rămăsese de la bucățile sparte.
21 Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, pe lângă femei și copii.
22 Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor.
Îndată Isus a pus pe ucenici să se urce în corabie și să meargă înaintea Lui, în cealaltă parte, în timp ce El gonea mulțimea.
23 Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur.
După ce a alungat mulțimile, s-a urcat singur pe munte ca să se roage. Când a venit seara, era acolo singur.
24 Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.
Dar corabia se afla acum în mijlocul mării, tulburată de valuri, căci vântul era împotrivă.
25 Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.
În a patra veghe a nopții, Isus a venit la ei, mergând pe mare.
26 Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat.
Când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat și au zis: “Este o fantomă!” și au strigat de frică.
27 Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți!
Dar îndată Isus le-a vorbit și le-a zis: “Înveseliți-vă! Eu sunt! Nu vă temeți!”.
28 Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.
Petru I-a răspuns: “Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.”
29 Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.
El a zis: “Vino!” Petru a coborât din barcă și a mers pe ape pentru a veni la Isus.
30 Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.
Dar, văzând că vântul era puternic, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat: “Doamne, salvează-mă!”.
31 Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: “Tu, cel cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”
32 Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.
Când s-au urcat în barcă, vântul a încetat.
33 Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.
Cei care erau în barcă au venit și i s-au închinat, spunând: “Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!”
34 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.
După ce au trecut dincolo, au ajuns în ținutul Ghenaretului.
35 Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi.
Când oamenii din acel loc l-au recunoscut, au trimis în toată regiunea din jur și i-au adus pe toți cei bolnavi;
36 Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.
și l-au rugat să atingă doar franjurii hainei lui. Toți cei care o atingeau se vindecau.
