Marcu 7
1 Atunci s-au adunat la el fariseii și anumiți scribi care au venit din Ierusalim.
Alors les pharisiens et quelques scribes, venus de Jérusalem, se rassemblèrent près de Jésus;
2 Și când au văzut pe unii din discipolii lui mâncând pâine cu mâinile spurcate, adică nespălate, îi învinovățeau.
et ils virent que quelques-uns de ses disciples prenaient leur repas avec des mains qui n'avaient pas été purifiées, c'est-à-dire non lavées.
3 Fiindcă fariseii și toți iudeii, dacă nu se spală des pe mâini, nu mănâncă, ținând tradiția bătrânilor.
Or, les pharisiens, et les Juifs en général, ne mangent pas sans se laver les mains soigneusement, observant en cela la tradition des anciens;
4 Și când vin de la piață, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă. Și sunt multe alte lucruri, pe care le-au primit să le țină, precum este: îmbăierea paharelor și a oalelor și a vaselor de aramă și a meselor.
et, lorsqu'ils reviennent des places publiques, ils ne mangent pas non plus sans faire leurs ablutions. Il y a aussi beaucoup d'autres coutumes qu'ils observent par tradition, comme de laver les coupes et les vases de terre ou de cuivre.
5 Atunci fariseii și scribii l-au întrebat: De ce nu umblă discipolii tăi conform tradiției bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate?
Les pharisiens et les scribes demandèrent donc à Jésus: Pourquoi tes disciples ne suivent-ils pas la tradition des anciens, et prennent-ils leur repas avec des mains qu'ils n'ont pas purifiées?
6 El a răspuns și le-a zis: Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: Acest popor mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de mine.
Il leur répondit: Ésaïe a bien prophétisé à votre sujet, hypocrites, ainsi qu'il est écrit: «Ce peuple m'honore des lèvres; mais son coeur est bien éloigné de moi.
7 Dar în zadar mi se închină, învățându-[i] pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.
C'est en vain qu'ils me rendent un culte, enseignant des préceptes qui ne sont que des commandements d'hommes.»
8 Fiindcă lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, țineți tradiția oamenilor, precum îmbăierea oalelor și a paharelor; și faceți multe alte lucruri asemănătoare.
Vous abandonnez le commandement de Dieu, et vous observez la tradition des hommes!
9 Și le-a spus: Prea bine respingeți porunca lui Dumnezeu, ca să țineți propria voastră tradiție.
Il leur disait aussi: Vous annulez fort bien le commandement de Dieu, pour maintenir votre tradition.
10 Fiindcă Moise a spus: Onorează pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cel ce blestemă pe tată sau mamă, de moarte să moară;
Car Moïse a dit: «Honore ton père et ta mère» et: «Que celui qui maudira son père ou sa mère soit puni de mort.»
11 Dar voi spuneți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Este corban, altfel spus, orice ți-ar fi de folos de la mine este un dar; va fi liber,
Mais vous, vous dites: Si un homme dit à son père ou à sa mère: Tout ce dont je pourrais t'assister est corban, — c'est-à-dire: un don fait à Dieu —,
12 Și nu îl mai lăsați să facă ceva pentru tatăl său sau mama sa;
dans ce cas, il ne lui est plus permis de rien faire pour son père ou pour sa mère.
13 Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră, pe care ați dat-o; și faceți multe alte lucruri asemănătoare.
Voilà comment vous anéantissez la parole de Dieu par la tradition que vous avez établie! Et vous faites beaucoup d'autres choses semblables.
14 Și după ce a chemat pe toți oamenii, le-a spus: Dați-mi fiecare ascultare și înțelegeți;
Alors, ayant appelé de nouveau la foule, il leur dit: Écoutez-moi tous et comprenez:
15 Nu este nimic din afara unui om, care intrând în el îl poate spurca, ci lucrurile care ies din el, acelea sunt cele ce spurcă pe om.
Rien de ce qui est hors de l'homme et qui entre en lui, ne peut le souiller; mais ce qui sort de lui, voilà ce qui souille l'homme!
16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
[Si quelqu'un a des oreilles pour entendre, qu'il entende!]
17 Și când a intrat în casă, ieșind din mulțime, discipolii săi l-au întrebat despre parabolă.
Quand il fut rentré dans la maison, loin de la foule, ses disciples l'interrogèrent sur cette parabole.
18 Iar el le-a spus: Așa de nepricepuți sunteți și voi? Nu pricepeți că orice intră în om din afară, nu îl poate spurca;
Et il leur dit: Vous aussi, vous êtes donc sans intelligence? Ne comprenez-vous pas que rien de ce qui entre, du dehors, dans l'homme, ne peut le souiller?
19 Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece și iese în hazna, curățind toate mâncărurile?
En effet, cela n'entre pas dans son cœur, mais passe dans le ventre et est rejeté dans quelque lieu secret: ainsi sont purifiés tous les aliments.
20 Și a spus: Ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Il disait donc: Ce qui sort de l'homme, voilà ce qui souille l'homme!
21 Fiindcă dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adultere, curvii, ucideri,
Car, c'est du dedans, c'est du cœur des hommes que sortent les mauvaises pensées, les impudicités,
22 Hoții, lăcomii, stricăciuni, înșelăciune, desfrânare, un ochi rău, blasfemie, mândrie, nebunie;
les vols, les meurtres, les adultères, la cupidité, les méchancetés, la fraude, la débauche, le regard envieux, la calomnie, l'orgueil, le dérèglement de l'esprit.
23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl spurcă pe om.
Toutes ces mauvaises passions sortent du dedans et, souillent l'homme.
24 Și de acolo s-a sculat și s-a dus între ținuturile Tirului și ale Sidonului și a intrat într-o casă și dorea ca nimeni să nu știe; dar nu a putut fi ascuns.
Puis Jésus partit de là, et il s'en alla vers les frontières de Tyr et de Sidon. Étant entré dans une maison, il ne voulait pas que personne le sût; mais il ne put rester caché.
25 Fiindcă o femeie, a cărei fetiță avea un duh necurat, a auzit despre el și a venit și a căzut la picioarele lui;
En effet, une femme, dont la fille était possédée d'un esprit impur, ayant entendu parler de lui, entra aussitôt et, se jeta à ses pieds.
26 Femeia era grecoaică, de națiune siro-feniciană; și l-a implorat să scoată dracul din fiica ei.
Cette femme était grecque, syro-phénicienne de nation. Et elle le suppliait de chasser le démon hors de sa fille.
27 Dar Isus i-a spus: Lasă întâi copiii să se sature; fiindcă nu este potrivit să iei pâinea copiilor și să o arunci la căței.
Jésus lui dit: Laisse d'abord les enfants se rassasier; car il ne convient pas de prendre le pain des enfants pour le jeter aux petits chiens.
28 Iar ea a răspuns și i-a zis: Da, Doamne, totuși și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
Mais elle répondit et lui dit: Assurément, Seigneur; pourtant les petits chiens mangent, sous la table, quelques miettes des enfants.
29 Și el i-a spus: Pentru acest cuvânt, du-te; dracul a ieșit din fiica ta.
Alors il lui dit: A cause de cette parole, va, le démon est sorti de ta fille!
30 Și când a ajuns acasă, a găsit dracul plecat și pe fiica ei întinsă pe pat.
Et quand elle fut de retour dans sa maison, elle trouva l'enfant couchée sur le lit, et le démon chassé.
31 Și din nou, plecând din ținuturile Tirului și Sidonului, a venit la marea Galileii, prin mijlocul ținuturilor Decapolei.
Jésus, ayant quitté les frontières de Tyr, revint par Sidon vers la mer de Galilée, en traversant le territoire de la Décapole.
32 Și ei i-au adus pe unul care era surd și avea un impediment în vorbire; și l-au implorat să își pună mâna pe el.
On lui amena un sourd, qui parlait difficilement; et on le pria de poser la main sur lui.
33 Și l-a luat deoparte afară din mulțime și și-a pus degetele în urechile lui și a scuipat și i-a atins limba,
L'ayant emmené à l'écart, loin de la foule, Jésus lui mit les doigts dans les oreilles, et, avec sa salive, il lui toucha la langue.
34 Și privind în sus spre cer, a oftat și i-a spus: Effata, care înseamnă, Deschide-te.
Puis, levant les yeux au ciel, il soupira et lui dit: Ephphatah! c'est-à-dire: Ouvre toi!
35 Și îndată urechile i-au fost deschise și frâul limbii sale a fost dezlegat și vorbea clar.
Alors les oreilles du sourd furent ouvertes; sa langue fut aussitôt déliée, et il parlait distinctement.
36 Și le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât mai mult proclamau aceasta.
Jésus leur défendit de le dire à personne; mais plus il le leur défendait, plus ils en parlaient.
37 Și erau peste măsură de înmărmuriți, spunând: Toate le-a făcut bine; face deopotrivă pe surzi să audă și pe muți să vorbească.
Et ils étaient dans le plus grand étonnement et disaient: Il a bien fait toutes choses: il fait entendre les sourds et, parler les muets!
