Marcu 6
1 Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.
And he went forth from thence, and cometh into his own city, —and his disciples follow him.
2 Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
And, when it was Sabbath, he began to be teaching in the synagogue, and, the greater part, as they heard, were being struck with astonishment, saying—Whence hath this man these things?—and—What the wisdom which hath been given to this man?—and—Such mighty works as these, through his hands, are coming to pass!
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.
Is not, this, the carpenter? the son of Mary, the brother of James and Joses and Judas and Simon? And are not his sisters here with us?—and they were finding cause of stumbling in him.
4 Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.
And Jesus was saying unto them—A prophet is not without honour, save in his own city and among his kinsfolk, and in his house;
5 Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
and he could not, there, do so much as a single mighty work, —save, on a few sick, he laid his hands and cured them.
6 Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.
And he marvelled because of their unbelief. And he was going round the villages in a circuit, teaching.
7 Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;
And he calleth near the twelve, and began to be sending them forth two and two, —and was giving them authority over the impure spirits:
8 Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
and charged them that they should take, nothing, for a journey, save a staff only, —no bread, no satchel, no copper, for the belt;
9 Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine.
but having bound on light sandals, and not to put on, two tunics;
10 Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc.
and he was saying unto them—Wheresoever ye shall enter into a house, there, abide, until ye go forth from thence;
11 Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate.
And, whatsoever place shall not welcome you nor hearken unto you, when ye are going forth from thence, shake off the dust that is under you feet, for a witness against them.
12 Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască.
And they went forth and made proclamation, in order that men should repent;
13 Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
and, many demons, were they casting out, —and were anointing with oil, many sick, and were curing them.
14 Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el.
And King Herod heard, —for, famous, had become his name; and he was saying—John the Immerser hath arisen from among the dead, and, for this cause, are the powers working mightily in him;
15 Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți.
But, others, were saying—It is Elijah, and, others were saying—A prophet, like one of the prophets!
16 Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți.
But, when Herod heard, he was saying—He whom I beheaded—John, the same, hath been raised.
17 Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
For, Herod himself, had sent and secured John and bound him in prison, for the sake of Herodias the wife of Philip his brother, —for, her, had he married,
18 Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău.
For John had been saying to Herod—It is not allowed thee, to have, the wife of thy brother.
19 De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut;
And, Herodias, was cherishing [a grudge] against him, and wishing, to slay him, —and could not;
20 Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere.
for, Herod, stood in fear of John, knowing him to be a man righteous and holy, —and was keeping him safe; and, when he heard him, he paid earnest heed, and, with pleasure, used to listen to him.
21 Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii;
And, an opportune day arriving, when Herod on his birthday made a feast for his nobles, and for the rulers of thousands and for the first men of Galilee,
22 Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da.
when the daughter of this very Herodias came in and danced, she pleased Herod and those reclining together, and, the king, said unto the damsel—Ask me what thou wilt, and I will give it thee;
23 Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea.
and he took an oath to her—Whatsoever thou shalt ask me, I will give thee, unto half my kingdom.
24 Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
And, going out, she said unto her mother—What shall I ask? and she said—The head of John the Immerser;
25 Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
And, coming in straightway, with hast, unto the king, she asked, saying—I desire, that, forthwith, thou give me, upon a charger, the head of John the Immerser.
26 Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
And, though the king was, very grieved, yet, by reason of the oaths, and of them who were reclining, he would not refuse her.
27 Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
And the king, straightway, sending off a guard, gave orders to bring his head.
28 Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei.
And, departing, he beheaded him in the prison, and brought his head upon a charger, and gave it unto the damsel—and, the damsel, gave it unto her mother.
29 Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt.
And, hearing of it, his disciples went and took away his corpse, and laid it in a tomb.
30 Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce [i-]au învățat pe oameni.
And the apostles gather themselves together unto Jesus, and reported unto him all things, as many as they had done, and as many as they had taught.
31 Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce.
And he saith unto them—Come, ye yourselves, apart, into a desert place, and rest yourselves a little. For they who were coming and they who were going were many, and, not even to eat, were they finding fitting opportunity.
32 Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
And they departed, in the boat, into a desert place, apart.
33 Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el.
And many saw them going away, and took note of it, and, afoot, from all the cities, ran they together thither, —and outwent them.
34 Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca [niște] oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.
And, coming forth, he saw, a great multitude, and was moved with compassion towards them, because they were like sheep having no shepherd, and he began to be teaching them many things.
35 Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie.
And, already, a late hour, having arrived, his disciples came unto him and were saying, A desert, is the place, and it is, already, a late hour:
36 Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
dismiss them, that, departing into the surrounding hamlets and villages, they may buy themselves something to eat.
37 Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
But, he, answering said to them—Ye, give them, to eat. And they say unto him—Shall we depart and buy two hundred denaries’ worth of loaves, and give them to eat?
38 Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești.
And, he, saith unto them—How many loaves, have ye? Go, see! And, getting to know, they say—Five, and, two fishes.
39 Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde.
And he gave them orders, that all should be made recline, in parties, upon, the green grass.
40 Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci.
And they fell back, in companies, by hundreds and by fifties.
41 Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.
And, taking the five loaves, and the two fishes, looking up into heaven, he blessed, and brake up the loaves, and began giving unto the disciples, that they might set before them, and, the two fishes, divided he, unto all.
42 Și au mâncat toți și s-au săturat.
And they did all eat, and were filled.
43 Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești.
And they took up broken pieces, twelve baskets, full measure, and from the fishes.
44 Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați.
And they who did eat the loaves were, five thousand men.
45 Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii.
And, straightway, constrained he his disciples to enter into the boat, and be going forward to the other side, unto Bethsaida, —while, he, was dismissing the multitude.
46 Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
And, bidding them farewell, he departed into the mountain to pray.
47 Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
And, when, evening, came, the boat was in the midst of the sea, and, he alone, on the land.
48 Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei.
And, seeing them distressed in the rowing, for the wind was against them, about the fourth watch of the night, he cometh unto them, walking upon the sea, —and was wishing to pass by them.
49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat;
But, they, seeing him, upon the sea, walking, supposed that it was an apparition, and cried out aloud;
50 Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți!
for, all, saw him, and were troubled. But, he, straightway, talked with them, and saith unto them—Take courage! it is, I—be not afraid!
51 Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau.
And he went up unto them, into the boat, —and the wind lulled. And, exceedingly, within themselves, were they astonished;
52 Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
for they understood not by the loaves, —but their, heart, had been, hardened.
53 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm.
And crossing over unto the land, they came unto Gennesaret, and cast anchor near.
54 Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut,
And, when they had, come forth, out of the boat, straightway, recognizing him,
55 Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
the people ran round the whole of that country, and began to be carrying round, upon couches, them who were sick, wherever they heard that he was.
56 Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
And, wheresoever he was entering into villages, or into cities, or into hamlets, in the marketplaces, laid they the sick, and were beseeching him, that, only the fringe of his mantle, they might touch, and, as many soever as touched it, were being made well.
