Marcu 6
1 Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.
Then He went out from there and came to His hometown, and His disciples followed Him.
2 Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
And when the Sabbath came He began to teach in the synagogue. And many who heard were astonished, saying: “Where did this man get these things? What wisdom is this that is given to him? Such mighty works are being performed by his hands!
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.
Isn't this the carpenter, the son of Mary, and brother of James, Joses, Judas and Simon? And aren't his sisters here with us?” So they took offense at Him.
4 Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.
But Jesus said to them, “A prophet is not without honor, except in his hometown, among his relatives, even in his own house.”
5 Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
He could do no mighty work there, except that He laid His hands on a few sick people and healed them.
6 Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.
And He marveled at their unbelief. Then He went about the villages in a circuit, teaching.
7 Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;
Then He summoned the twelve and began to send them out, two by two, giving them authority over the unclean spirits as He did so.
8 Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
And He commanded them to take nothing for the road, except just a staff—no knapsack, no bread, no coin in the belt—
9 Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine.
but to wear sandals, and not put on two tunics.
10 Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc.
And He said to them: “Whenever you enter a house, stay there until you depart from that place.
11 Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate.
And whoever will not receive you nor hear you, as you depart from there, shake off the dust that is under your feet as a testimony against them. Assuredly I say to you, it will be more tolerable for Sodom and Gomorrah on Judgment Day than for that city.”
12 Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască.
So they went out and started preaching that people should repent,
13 Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
and they were casting out many demons, and anointing with oil and healing many who were sick.
14 Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el.
Now King Herod heard of Him, because His name had become well known, and he said, “John the Baptizer has been raised from the dead, and that is why the powers are at work in him.”
15 Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți.
Others said, “He is Elijah.” Still others said, “He is a prophet like one of the prophets.”
16 Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți.
But when Herod heard, he said: “This is John, whom I beheaded; he has been raised from the dead!”
17 Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
You see, Herod himself had ordered John arrested, and bound him in prison, on account of Herodias, his brother Philip's wife; because he had married her
18 Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău.
—John had kept saying to Herod, “It isn't lawful for you to have your brother's wife.”
19 De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut;
So Herodias nursed a grudge against him and wanted to kill him; but she couldn't,
20 Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere.
because Herod feared John and protected him, knowing him to be a just and holy man. And consulting him he would do many things; indeed, he would hear him with pleasure.
21 Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii;
Then an opportune day came when on his birthday Herod gave a banquet for his courtiers, the military commanders, and the chief men of Galilee.
22 Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da.
When the daughter of Herodias herself came in and danced, and pleased Herod and those reclining with him, the king said to the girl, “Ask me whatever you want, and I will give it to you.”
23 Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea.
He even swore to her, “Whatever you may ask me I will give you, up to half of my kingdom!”
24 Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
So she went out and said to her mother, “What shall I ask?” And she said, “The head of John the Baptist!”
25 Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
Hurrying in directly to the king she requested, saying, “I want you to give me right now the head of John the Baptist on a platter!”
26 Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
Though the king became very sorry, because of his oaths and of his guests he did not want to refuse her.
27 Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
Immediately the king sent an executioner and commanded the head to be brought. So he went and beheaded him in the prison,
28 Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei.
brought the head on a platter, and gave it to the girl; and the girl gave it to her mother.
29 Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt.
Upon hearing of it, his disciples came, removed the corpse and placed it in a tomb.
30 Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce [i-]au învățat pe oameni.
Then the apostles gathered to Jesus and reported all to Him, both what they had done and what they had taught.
31 Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce.
Because so many were coming and going that they did not even have leisure to eat, He said to them, “Come aside by yourselves to a deserted place and rest awhile.”
32 Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
So they went away in the boat by themselves to a deserted place.
33 Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el.
But many saw them going and recognized them, and they ran there on foot from all the towns and arrived before them, and came together to Him.
34 Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca [niște] oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.
Well upon disembarking Jesus saw a large crowd and was moved with compassion for them, because they were like sheep without a shepherd, and He began to teach them many things.
35 Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie.
When it was late in the day, His disciples came to Him and said: “This is a deserted place, and the hour is already late.
36 Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
Send them away so they may go to the surrounding farms and villages and buy themselves bread; for they have nothing to eat.”
37 Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
But in reply He said to them, “You feed them!” They say to Him, “Shall we go and buy two hundred denarii worth of bread and feed them?”
38 Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești.
So He says to them: “How many loaves do you have? Go and see.” When they knew they said, “Five, and two fish.”
39 Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde.
Then He directed them all to recline in groups on the green grass.
40 Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci.
So they reclined in ‘plots’ of hundreds and of fifties.
41 Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.
And taking the five loaves and the two fish and looking up to heaven, He blessed and broke the loaves and gave them to His disciples to serve the people; He also divided the two fish among them all.
42 Și au mâncat toți și s-au săturat.
Well they all ate and were filled.
43 Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești.
And they picked up twelve full baskets of broken pieces; also of the fish.
44 Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați.
There were five thousand men who ate the loaves.
45 Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii.
Immediately He made His disciples get into the boat and go on ahead to the other side, to Bethsaida, while He dismissed the crowd.
46 Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
And after taking leave of them He went up the mountain to pray.
47 Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
Now when evening had passed, the boat was in the middle of the sea; and He was alone on the land.
48 Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei.
And He saw them straining at rowing, because the wind was against them. Well about the fourth watch of the night He comes to them walking on the water, and would have passed by them;
49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat;
but they saw Him walking on the water, supposed He was a ghost, and yelled!
50 Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți!
Because they all saw Him and were terrified. Immediately He spoke with them and said: “Have courage! It is I; don't be afraid!”
51 Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau.
Then He got into the boat with them, and the wind ceased. And they were totally astounded within themselves, and kept marveling.
52 Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
Because they had not understood about the loaves—their hearts had been hardened.
53 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm.
After they had crossed over, they came to the land of Genesaret and anchored there.
54 Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut,
When they came out of the boat, immediately the people recognized Him,
55 Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
and running about that whole surrounding region they began to carry about on their pallets those who were sick to wherever they heard He was.
56 Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
Wherever He entered—into villages, towns, or countryside—they would place the sick in the marketplaces, and they would beg Him that they might just touch the hem of His garment; and all who touched Him were healed.
