Marcu 6
1 Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.
Jesus went on from there and came to His hometown, accompanied by His disciples.
2 Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
When the Sabbath came, He began to teach in the synagogue, and many who heard Him were astonished. “Where did this man get these ideas?” they asked. “What is this wisdom He has been given? And how can He perform such miracles?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.
Isn’t this the carpenter, the son of Mary and the brother of James, Joses, Judas, and Simon? Aren’t His sisters here with us as well?” And they took offense at Him.
4 Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.
Then Jesus said to them, “Only in his hometown, among his relatives, and in his own household is a prophet without honor.”
5 Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
So He could not perform any miracles there, except to lay His hands on a few of the sick and heal them.
6 Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.
And He was amazed at their unbelief. And He went around from village to village, teaching the people.
7 Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;
Then Jesus called the Twelve to Him and began to send them out two by two, giving them authority over unclean spirits.
8 Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
He instructed them to take nothing but a staff for the journey—no bread, no bag, no money in their belts—
9 Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine.
and to wear sandals, but not a second tunic.
10 Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc.
And He told them, “When you enter a house, stay there until you leave that area.
11 Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate.
If anyone will not welcome you or listen to you, shake the dust off your feet when you leave that place, as a testimony against them.”
12 Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască.
So they set out and preached that the people should repent.
13 Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
They also drove out many demons and healed many of the sick, anointing them with oil.
14 Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el.
Now King Herod heard about this, for Jesus’ name had become well known, and people were saying, “John the Baptist has risen from the dead! That is why miraculous powers are at work in him.”
15 Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți.
Others were saying, “He is Elijah,” and still others, “He is a prophet, like one of the prophets of old.”
16 Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți.
But when Herod heard this, he said, “John, whom I beheaded, has risen from the dead!”
17 Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
For Herod himself had ordered that John be arrested and bound and imprisoned, on account of his brother Philip’s wife Herodias, whom Herod had married.
18 Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău.
For John had been telling Herod, “It is not lawful for you to have your brother’s wife!”
19 De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut;
So Herodias held a grudge against John and wanted to kill him. But she had been unable,
20 Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere.
because Herod feared John and protected him, knowing that he was a righteous and holy man. When he heard John’s words, he was greatly perplexed; yet he listened to him gladly.
21 Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii;
On Herod’s birthday, her opportunity arose. Herod held a banquet for his nobles and military commanders and the leading men of Galilee.
22 Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da.
When the daughter of Herodias came and danced, she pleased Herod and his guests, and the king said to the girl, “Ask me for whatever you wish, and I will give it to you.”
23 Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea.
And he swore to her, “Whatever you ask of me, I will give you, up to half my kingdom!”
24 Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
Then she went out and asked her mother, “What should I request?” And her mother answered, “The head of John the Baptist.”
25 Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
At once the girl hurried back to the king with her request: “I want you to give me the head of John the Baptist on a platter immediately.”
26 Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
The king was consumed with sorrow, but because of his oaths and his guests, he did not want to refuse her.
27 Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
So without delay, the king commanded that John’s head be brought in. He sent an executioner, who went and beheaded him in the prison.
28 Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei.
The man brought John’s head on a platter and presented it to the girl, who gave it to her mother.
29 Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt.
When John’s disciples heard about this, they came and took his body and placed it in a tomb.
30 Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce [i-]au învățat pe oameni.
Meanwhile, the apostles gathered around Jesus and brought Him news of all they had done and taught.
31 Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce.
And He said to them, “Come with Me privately to a solitary place, and let us rest for a while.” For many people were coming and going, and they did not even have time to eat.
32 Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
So they went away in a boat by themselves to a solitary place.
33 Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el.
But many people saw them leaving and recognized them. They ran together on foot from all the towns and arrived before them.
34 Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca [niște] oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.
When Jesus stepped ashore and saw a large crowd, He had compassion on them, because they were like sheep without a shepherd. And He began to teach them many things.
35 Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie.
By now the hour was already late. So the disciples came to Jesus and said, “This is a desolate place, and the hour is already late.
36 Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
Dismiss the crowd so they can go to the surrounding countryside and villages and buy themselves something to eat.”
37 Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
But Jesus told them, “You give them something to eat.” They asked Him, “Should we go out and spend two hundred denarii to give all of them bread to eat?”
38 Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești.
“Go and see how many loaves you have,” He told them. And after checking, they said, “Five—and two fish.”
39 Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde.
Then Jesus directed them to have the people sit in groups on the green grass.
40 Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci.
So they sat down in groups of hundreds and fifties.
41 Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.
Taking the five loaves and the two fish and looking up to heaven, Jesus spoke a blessing and broke the loaves. Then He gave them to His disciples to set before the people. And He divided the two fish among them all.
42 Și au mâncat toți și s-au săturat.
They all ate and were satisfied,
43 Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești.
and the disciples picked up twelve basketfuls of broken pieces of bread and fish.
44 Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați.
And there were five thousand men who had eaten the loaves.
45 Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii.
Immediately Jesus made His disciples get into the boat and go on ahead of Him to Bethsaida, while He dismissed the crowd.
46 Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
After bidding them farewell, He went up on the mountain to pray.
47 Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
When evening came, the boat was in the middle of the sea, and Jesus was alone on land.
48 Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei.
He could see that the disciples were straining to row, because the wind was against them. About the fourth watch of the night, Jesus went out to them, walking on the sea. He intended to pass by them,
49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat;
but when they saw Him walking on the sea, they cried out, thinking He was a ghost—
50 Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți!
for they all saw Him and were terrified. But Jesus spoke up at once: “Take courage! It is I. Do not be afraid.”
51 Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau.
Then He climbed into the boat with them, and the wind died down. And the disciples were utterly astounded,
52 Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
for they had not understood about the loaves, but their hearts had been hardened.
53 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm.
When they had crossed over, they landed at Gennesaret and moored the boat.
54 Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut,
As soon as they got out of the boat, the people recognized Jesus
55 Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
and ran through that whole region, carrying the sick on mats to wherever they heard He was.
56 Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
And wherever He went—villages and towns and countrysides—they laid the sick in the marketplaces and begged Him just to let them touch the fringe of His cloak. And all who touched Him were healed.
