Marcu 4
1 Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
I poče opet poučavati uz more. I zgrnu se k njemu silan svijet te on uđe u lađu i sjede na moru, a sve ono mnoštvo bijaše uz more, na kopnu.
2 Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
Poučavao ih je u prispodobama mnogočemu. Govorio im u pouci:
3 Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
“Poslušajte! Gle, iziđe sijač sijati.
4 Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte [din] sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
I dok je sijao, poneko zrno pade uz put, dođoše ptice i pozobaše ga.
5 Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
Neko opet pade na kamenito tlo gdje nemaše dosta zemlje. Odmah izniknu jer nemaše duboke zemlje.
6 Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
Ali kad ogranu sunce, izgorje; i jer nemaše korijenja, osuši se.
7 Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
Neko opet pade u trnje i trnje uzraste i uguši ga te ploda ne donese.
8 Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
Neko napokon pade u dobru zemlju i dade plod, razraste se i razmnoži, te donese: jedno tridesetostruko, jedno šezdesetostruko, jedno stostruko.”
9 Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
I doda: “Tko ima uši da čuje, neka čuje!”
10 Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
Kad bijaše nasamo, oni oko njega zajedno s dvanaestoricom pitahu ga o prispodobama.
11 Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
I govoraše im: “Vama je dano otajstvo kraljevstva Božjega, a onima vani sve biva u prispodobama:
12 Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
da gledaju, gledaju - i ne vide, slušaju, slušaju - i ne razumiju, da se ne obrate pa da im se otpusti.”
13 Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
I kaže im: “Zar ne znate tu prispodobu? Kako ćete onda razumjeti prispodobe uopće?
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
Sijač sije Riječ.
15 Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
Oni uz put, gdje je Riječ posijana, jesu oni kojima, netom čuju, odmah dolazi Sotona i odnosi Riječ u njih posijanu.
16 Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
Zasijani na tlo kamenito jesu oni koji kad čuju Riječ, odmah je s radošću prime,
17 Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
ali nemaju u sebi korijena, nego su nestalni: kad nastane nevolja ili progonstvo zbog Riječi, odmah se sablazne.
18 Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
A drugi su oni u trnje zasijani. To su oni koji poslušaju Riječ,
19 Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor. (aiōn g165)
ali nadošle brige vremenite, zavodljivost bogatstva i ostale požude uguše Riječ te ona ostane bez ploda. (aiōn g165)
20 Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
A zasijani na dobru zemlju jesu oni koji čuju i prime Riječ te urode: tridesetostruko, šezdesetostruko, stostruko.
21 Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
I govoraše im: “Unosi li se svjetiljka da se pod posudu stavi ili pod postelju? Zar ne da se stavi na svijećnjak?
22 Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
Ta ništa nije zastrto, osim zato da se očituje; i ništa skriveno, osim zato da dođe na vidjelo!
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
Ima li tko uši da čuje, neka čuje.”
24 Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
I govoraše im: “Pazite što slušate. Mjerom kojom mjerite mjerit će vam se. I nadodat će vam se.
25 Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
Doista, onomu tko ima dat će se, a onomu tko nema oduzet će se i ono što ima.”
26 Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
I govoraše im: “Kraljevstvo je Božje kao kad čovjek baci sjeme u zemlju.
27 Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
Spavao on ili bdio, noću i danju sjeme klija i raste - sam ne zna kako;
28 Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
zemlja sama od sebe donosi plod: najprije stabljiku, onda klas i napokon puno zrnja na klasu.
29 Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.
A čim plod dopusti, brže se on laća srpa jer eto žetve.”
30 Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
I govoraše: “Kako da prispodobimo kraljevstvo nebesko ili u kojoj da ga prispodobi iznesemo?
31 Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
Kao kad se gorušičino zrno posije u zemlju. Manje od svega sjemenja na zemlji,
32 Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
jednoć posijano, naraste i postane veće od svega povrća pa potjera velike grane te se pod sjenom njegovom gnijezde ptice nebeske.”
33 Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.
Mnogim takvim prispodobama navješćivaše im Riječ, kako već mogahu slušati.
34 Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
Bez prispodobe im ne govoraše, a nasamo bi svojim učenicima sve razjašnjavao.
35 Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
Uvečer istoga dana kaže im: “Prijeđimo prijeko!”
36 Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
Oni otpuste mnoštvo i povezu Isusa kako već bijaše u lađi. A pratile su ga i druge lađe.
37 Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
Najednom nasta žestoka oluja, na lađu navale valovi te su je već gotovo napunili.
38 Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
A on na krmi spavaše na uzglavku. Probude ga i kažu mu: “Učitelju! Zar ne mariš što ginemo?”
39 Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
On se probudi, zaprijeti vjetru i reče moru: “Utihni! Umukni!” I smiri se vjetar i nasta velika utiha.
40 Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
Tada im reče: “Što ste bojažljivi? Kako nemate vjere?”
41 Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?
Oni se silno prestrašiše pa se zapitkivahu: “Tko li je ovaj da mu se i vjetar i more pokoravaju?”
