Marcu 2
1 Și din nou a intrat în Capernaum după câteva zile; și s-a auzit că este în casă.
Birnǝqqǝ kündin keyin u ⱪaytidin Kǝpǝrnaⱨumƣa kirdi. U ɵydikǝn, degǝn hǝwǝr tarⱪiliwidi,
2 Și îndată mulți s-au adunat, încât nu mai era loc să îi încapă, nici măcar în apropierea ușii; și le predica cuvântul.
xunqǝ kɵp adǝm u yǝrgǝ yiƣildiki, ⱨǝtta ixik aldidimu put dǝssigüdǝk yǝr ⱪalmiƣanidi. U ularƣa sɵz-kalam yǝtküzüwatatti.
3 Și au venit la el, aducând un paralitic, purtat de patru oameni.
Mana xu ǝsnada, birnǝqqǝ adǝm uning aldiƣa bir palǝqni elip kǝldi; uni ulardin tɵti kɵtürüp ǝkǝlgǝnidi.
4 Și cum nu puteau să se apropie de el din cauza mulțimii, au descoperit acoperișul unde era; și după ce l-au spart, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.
Adǝmning kɵplükidin uningƣa yeⱪinlixalmay, ular uning üstidin ɵgzini texip, tɵxük aqⱪandin keyin palǝqni zǝmbil bilǝn [Əysaning aldiƣa] qüxürdi.
5 Când Isus a văzut credința lor, i-a spus paraliticului: Fiule, păcatele tale îți sunt iertate.
Əmdi Əysa ularning ixǝnqini kɵrüp palǝqkǝ: — Balam, gunaⱨliring kǝqürüm ⱪilindi, — dedi.
6 Dar erau unii din scribi, șezând acolo și cugetând în inimile lor,
Lekin u yǝrdǝ olturƣan bǝzi Tǝwrat ustazliri kɵnglidǝ gumaniy soallarni ⱪoyup:
7 De ce vorbește acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu?
«Bu adǝm nemǝ üqün mundaⱪ dǝydu? U kupurluⱪ ⱪiliwatidiƣu! Hudadin baxⱪa kimmu gunaⱨlarni kǝqürüm ⱪilalisun?» deyixti.
8 Și Isus, cunoscând îndată în duhul său că ei cugetau așa în ei înșiși, le-a spus: De ce cugetați acestea în inimile voastre?
Əysa xuan roⱨida ularning kɵngülliridǝ xundaⱪ gumaniy soallarni ⱪoyuwatⱪanliⱪini bilip yetip, ularƣa mundaⱪ dedi: — Silǝr kɵngüldǝ nemixⱪa xundaⱪ soallarni ⱪoyisilǝr?
9 Ce este mai ușor a spune paraliticului: Păcatele tale îți sunt iertate, sau a spune: Ridică-te și ia-ți patul și umblă?
Muxu palǝqkǝ: «Gunaⱨliring kǝqürüm ⱪilindi!» deyix asanmu, yaki «Ornungdin tur, zǝmbil-kɵrpǝngni yiƣixturup mang!» deyix asanmu?
10 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (i-a spus paraliticului),
Əmma ⱨazir silǝrning Insan’oƣlining yǝr yüzidǝ gunaⱨlarni kǝqürüm ⱪilix ⱨoⱪuⱪiƣa igǝ ikǝnlikini bilixinglar üqün, — U palǝq kesǝlgǝ:
11 Îți spun: Ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă.
— Sanga eytayki, ornungdin tur, zǝmbil-kɵrpǝngni yiƣixturup ɵyünggǝ ⱪayt! — dedi.
12 Iar el îndată s-a ridicat și luând patul, a ieșit înaintea tuturor; astfel că toți erau uimiți și îl glorificau pe Dumnezeu, spunând: Nu am văzut niciodată așa ceva.
U dǝrⱨal ornidin dǝs turup, zǝmbil-kɵrpisini yiƣixturdi wǝ ⱨǝmmǝylǝnning kɵz aldida [ɵydin] qiⱪip kǝtti. Ⱨǝmmǝylǝn ⱪattiⱪ ⱨǝyran ⱪelip Hudani uluƣlixip: — Muxundaⱪ ixni ǝzǝldin kɵrüp baⱪmiƣaniduⱪ, — deyixti.
13 Și a ieșit din nou lângă mare; și toată mulțimea venea la el, iar el îi învăța.
U yǝnǝ dengiz boyiƣa ⱪarap mangdi. Kixilǝr topi uning ǝtrapiƣa olixiwaldi. U ularƣa tǝlim bǝrdi.
14 Și pe când trecea pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la recepția vămii și i-a spus: Urmează-mă. Iar el s-a sculat și l-a urmat.
U yoldin ɵtüp ketiwatⱪanda, baj alidiƣan orunda olturƣan Alfayning oƣli Lawiyni kɵrüp, uningƣa: — Manga ǝgǝxkin, — dedi. U ornidin turup, uningƣa ǝgǝxti.
15 Și s-a întâmplat, pe când Isus ședea la masă în casa lui Levi, că mulți vameși și păcătoși ședeau și ei împreună cu Isus și discipolii lui; fiindcă erau mulți și îl urmau.
Wǝ xundaⱪ boldiki, u [Lawiyning] ɵyidǝ dastihanda olturƣanda, nurƣun bajgirlar wǝ gunaⱨkarlar Əysa wǝ uning muhlisliri bilǝn ⱨǝmdastihan boldi. Bundaⱪ kixilǝr heli kɵp idi, ularmu uningƣa ǝgǝxkǝnidi.
16 Și când l-au văzut scribii și fariseii mâncând cu vameșii și păcătoșii, le-au spus discipolilor săi: Cum se face că mănâncă și bea cu vameșii și păcătoșii?
Əmdi Tǝwrat ustazliri wǝ Pǝrisiylǝr uning gunaⱨkarlar wǝ bajgirlar bilǝn bir dastihanda olturƣanliⱪini kɵrüp, muhlisliriƣa: — U nemixⱪa bajgir wǝ gunaⱨkarlar bilǝn bir dastihanda yǝp-iqip olturidu?! — deyixti.
17 Și Isus auzind le-a spus: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
Buni angliƣan Əysa ularƣa: — Saƣlam adǝm ǝmǝs, bǝlki bimarlar tewipⱪa moⱨtajdur. Mǝn ⱨǝⱪⱪaniylarni ǝmǝs, bǝlki gunaⱨkarlarni qaⱪirƣili kǝldim, — dedi.
18 Și discipolii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească; și au venit și i-au spus: De ce discipolii lui Ioan și ai fariseilor postesc, dar discipolii tăi nu postesc?
Əmdi Yǝⱨyaning muhlisliri bilǝn Pǝrisiylǝr roza tutuwatatti. Bǝzilǝr uning aldiƣa kelip: — Nemixⱪa Yǝⱨyaning muhlisliri wǝ Pǝrisiylǝrning muhlisliri roza tutidu, lekin sening muhlisliring tutmaydu? — dǝp soraxti.
19 Și Isus le-a spus: Pot însoțitorii mirelui să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu pot posti.
Əysa jawabǝn mundaⱪ dedi: — Toyi boluwatⱪan yigit tehi toyda ⱨǝmdastihan olturƣan qaƣda, meⱨmanliri roza tutup oltursa ⱪandaⱪ bolidu!? Toyi boluwatⱪan yigit toyda bolsila, ular ⱨeqⱪandaⱪ roza tutalmaydu.
20 Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în acele zile.
Əmma xu künlǝr keliduki, yigit ulardin elip ketilidu, ular xu kündǝ roza tutidu.
21 Și nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; altfel, bucata cea nouă care umple, ia din cea veche și ruptura se face mai rea.
Ⱨeqkim kona kɵnglǝkkǝ yengi rǝhttin yamaⱪ salmaydu. Undaⱪ ⱪilsa, yengi yamaⱪ [kirixip], kona kiyimni tartixturup yirtiwetidu. Nǝtijidǝ, yirtiⱪ tehimu yoƣinap ketidu.
22 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile și vinul este vărsat și burdufurile vor fi distruse; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
Ⱨeqkim yengi xarabni kona tulumlarƣa ⱪaqilimaydu. Əgǝr undaⱪ ⱪilsa, xarabning [eqixi bilǝn] tulumlar yerilip ketidu-dǝ, xarabmu tɵkülüp ketidu ⱨǝm tulumlarmu kardin qiⱪidu. Xuning üqün yengi xarab yengi tulumlarƣa ⱪaqilinixi kerǝk.
23 Și s-a întâmplat că mergea în sabat prin lanuri; și discipolii lui, făcându-și drum, au început să smulgă spicele.
Bir xabat küni xundaⱪ boldiki, u buƣdayliⱪlardin ɵtüp ketiwatatti. Uning muhlisliri yolda mengiwatⱪanda baxaⱪlarni üzüxkǝ baxlidi.
24 Și fariseii i-au spus: Iată, de ce fac ei în sabat ce nu este legiuit?
Pǝrisiylǝr uningƣa: — Ⱪara, ular nemixⱪa xabat küni [Tǝwratta] qǝklǝngǝn ixni ⱪilidu? — deyixti.
25 Și el le-a spus: Nu ați citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie și a flămânzit, el și cei care erau cu el?
U ularƣa: — [Padixaⱨ] Dawutning ɵzi wǝ ⱨǝmraⱨliri ⱨajǝtmǝn bolƣanda, yǝni aq ⱪalƣanda nemǝ ⱪilƣanliⱪini [muⱪǝddǝs yazmilardin] oⱪumiƣanmusilǝr?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar, marele preot și a mâncat pâinile punerii înainte, care nu este legiuit a le mânca decât preoților și a dat și celor ce erau cu el?
— Demǝk, Abiyatar bax kaⱨin bolƣan waⱪtida, u Hudaning ɵyigǝ kirip, Hudaƣa atalƣan, Tǝwratta pǝⱪǝt kaⱨinlarning yeyixigila bolidiƣan nanlarni [sorap] yegǝn, xundaⱪla ⱨǝmraⱨliriƣimu bǝrgǝn? — dedi.
27 Și le-a spus: Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru sabat;
U ularƣa yǝnǝ: — Insan xabat küni üqün ǝmǝs, xabat küni insan üqün yaritildi.
28 De aceea Fiul omului este Domn și al sabatului.
Xuning üqün, Insan’oƣli xabat küniningmu Igisidur, — dedi.
