Marcu 14
1 După două zile era sărbătoarea paștelui și a azimelor; și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.
Cu două zile înainte de Paști și de sărbătoarea azimilor, preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L prindă cu înșelăciune și să-L omoare.
2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
Căci ziceau: “Nu în timpul sărbătorii, pentru că s-ar putea să se facă o răscoală în popor”.
3 Și fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte prețios; și a spart vasul și a turnat mirul pe capul lui.
Pe când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie cu un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump. Ea a spart vasul și l-a turnat pe capul lui.
4 Și erau unii supărați în ei înșiși și spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
Dar unii dintre ei erau indignați între ei și ziceau: “De ce s-a risipit mirul acesta?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari și s-ar fi dat banii la săraci. Și cârteau împotriva ei.
Pentru că ar fi putut fi vândut cu mai mult de trei sute de denari și dat săracilor.” Așa că au cârtit împotriva ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsați-o în pace; de ce o tulburați? A lucrat o lucrare bună față de mine.
Dar Isus a zis: “Las-o în pace. De ce o tulburați? Ea a făcut o lucrare bună pentru Mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și oricând voiți, puteți să le faceți bine; dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
Pentru că voi aveți mereu săraci cu voi și, oricând vreți, le puteți face bine, dar pe mine nu mă veți avea mereu.
8 Ea a făcut ce a putut; a venit dinainte ca să îmi ungă trupul pentru înmormântare.
Ea a făcut tot ce a putut. Mi-a uns trupul mai dinainte pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, prin întreaga lume și ce a făcut ea va fi spus, ca o amintire despre ea.
Cu siguranță vă spun că, oriunde se va propovădui această Bună Vestire în toată lumea, se va vorbi și despre ceea ce a făcut această femeie, ca o amintire a ei.”
10 Și Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții de seamă să li-l trădeze.
Iuda Iscarioteanul, care era unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să li-l predea.
11 Și când au auzit, s-au bucurat și au promis să îi dea bani. Și căuta cum să îl trădeze la un moment potrivit.
Aceștia, când au auzit, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. El a căutat cum ar putea să-l livreze în mod convenabil.
12 Și în prima zi a azimelor, când înjunghiau paștele, discipolii lui i-au spus: Unde voiești să mergem și să pregătim ca să mănânci paștele?
În prima zi a azimilor, când se jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: “Unde vrei să mergem să pregătim ca să mâncați Paștile?”
13 Și a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: Mergeți în cetate și acolo veți întâlni un om purtând un ulcior de apă; urmați-l.
Și a trimis doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: “Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un ulcior cu apă. Urmați-l
14 Și oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
și, oriunde va intra, spuneți-i stăpânului casei: “Învățătorul spune: “Unde este camera de oaspeți, unde pot mânca Paștele cu discipolii mei?””.
15 Și el vă va arăta o cameră mare de sus, așternută și pregătită; acolo să pregătiți pentru noi.
El însuși vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată și pregătită. Pregătește-ne acolo”.
16 Și discipolii lui s-au dus și au intrat în cetate și au găsit așa cum le spusese; și au pregătit paștele.
Ucenicii Lui au ieșit, au intrat în cetate și au găsit lucrurile așa cum le spusese El și au pregătit Paștele.
17 Și după ce s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
Când s-a făcut seară, a venit cu cei doisprezece.
18 Și pe când ședeau ei și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun: Unul dintre voi care mănâncă cu mine mă va trăda.
Pe când ședeau și mâncau, Isus a zis: “Vă spun cu siguranță că unul dintre voi Mă va trăda — cel care mănâncă cu Mine.”
19 Și au început să se întristeze și să îi spună unul câte unul: Sunt eu? Și altul: Sunt eu?
Și au început să se întristeze și să-L întrebe unul câte unul: “Nu cumva sunt eu?” Și un altul a zis: “Cu siguranță nu eu?”
20 Iar el a răspuns și le-a zis: Este unul dintre cei doisprezece, care înmoaie cu mine în farfurie.
El le-a răspuns: “Este unul din cei doisprezece, cel care se scufundă cu Mine în mâncare.
21 Într-adevăr, Fiul omului se duce așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă el niciodată nu s-ar fi născut.
Căci Fiul Omului merge așa cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Mai bine pentru acel om ar fi fost mai bine să nu se fi născut.”
22 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt-o și le-a dat și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și le-a zis: “Luați, mâncați. Acesta este trupul Meu”.
23 Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat; și toți au băut din el.
A luat paharul și, după ce a mulțumit, le-a dat. Toți au băut din el.
24 Și le-a spus: Acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți.
Și le-a zis: “Acesta este sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun: Nicidecum nu voi mai bea din rodul viței, până în acea zi când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.
Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței de vie până în ziua când îl voi bea din nou în Împărăția lui Dumnezeu.”
26 Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.
După ce au cântat un imn, au ieșit pe Muntele Măslinilor.
27 Și Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte, pentru că este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia.
Isus le-a zis: “În noaptea aceasta, toți vă veți poticni din pricina Mea, căci este scris: “Voi lovi pe păstor și oile vor fi risipite”.
28 Dar după ce eu voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
Totuși, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29 Dar Petru i-a spus: Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu.
Dar Petru i-a zis: “Chiar dacă toți se vor supăra, eu nu mă voi supăra.”
30 Iar Isus i-a zis: Adevărat îți spun că: Astăzi, chiar în această noapte, înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori.
Isus i-a zis: “Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
31 Dar el vorbea mai vehement: Dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți au spus la fel.
Dar el a vorbit cu atât mai mult: “Chiar dacă va trebui să mor cu voi, nu mă voi lepăda de voi.” Și toți au spus același lucru.
32 Și au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani; și le-a spus discipolilor săi: Ședeți aici, în timp ce mă voi ruga.
Și au ajuns la un loc numit Ghetsimani. El a zis ucenicilor Săi: “Ședeți aici, în timp ce Mă voi ruga.”
33 Și a luat cu el pe Petru și pe Iacov și pe Ioan; și a început să fie tulburat amarnic și foarte mâhnit.
A luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan și a început să fie foarte tulburat și necăjit.
34 Și le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați.
El le-a zis: “Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte. Rămâneți aici și vegheați”.
35 Și s-a dus puțin mai înainte și a căzut la pământ și se ruga ca, dacă ar fi posibil, timpul acesta să treacă de la el.
A înaintat puțin, a căzut la pământ și s-a rugat ca, dacă se putea, să treacă de la el ceasul acela.
36 Și a spus: Abba, Tată, toate îți sunt posibile; ia de la mine acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc eu, ci ce voiești tu.
Și a zis: “Abba, Tată, toate lucrurile sunt cu putință pentru Tine. Te rog, îndepărtează de la mine paharul acesta. Oricum, nu ceea ce doresc eu, ci ceea ce dorești Tu”.
37 Și a venit și i-a găsit dormind și i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră?
El a venit, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: “Simon, dormi? N-ați putut să vegheați un ceas?
38 Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită. Într-adevăr, duhul [este] plin de zel, dar carnea fără putere.
Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. Într-adevăr, duhul este binevoitor, dar carnea este slabă.”
39 Și din nou s-a dus deoparte și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte.
Și s-a dus iarăși și s-a rugat, zicând aceleași cuvinte.
40 Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți, (fiindcă ochii le erau îngreunați) și nu știau ce să îi răspundă.
S-a întors iarăși și i-a găsit dormind, căci aveau ochii foarte îngreunați; și nu știau ce să-i răspundă.
41 Și a venit a treia oară și le-a spus: Dormiți de-acum și odihniți-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.
A venit a treia oară și le-a zis: “Dormiți acum și odihniți-vă. Este de ajuns. A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.
42 Ridicați-vă, să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape.
Ridicați-vă! Haideți să mergem. Iată, cel care mă trădează este aproape”.
43 Și îndată, pe când el încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece și împreună cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și scribi și bătrâni.
Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, de la preoții cei mai de seamă, de la cărturari și de la bătrâni.
44 Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe oricare îl voi săruta, el este; prindeți-l și duceți-l în siguranță.
Cel care l-a trădat le dăduse un semn, zicând: “Pe cine voi săruta eu, acela este. Prindeți-l și duceți-l în siguranță”.
45 Și venind, s-a apropiat îndată de el și a spus: Rabi, rabi; și l-a sărutat.
După ce a venit, îndată s-a apropiat de el și i-a zis: “Rabi! Rabi!” și l-a sărutat.
46 Și și-au pus mâinile pe el și l-au prins.
Ei au pus mâinile pe el și l-au prins.
47 Iar unul dintre cei ce stăteau în picioare acolo a scos o sabie și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
Dar unul dintre cei care stăteau acolo a scos sabia și a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea.
48 Și Isus a răspuns și le-a zis: Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să mă luați?
Isus le-a răspuns: “Ați ieșit voi, ca un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți?
49 Zilnic am fost cu voi în templu învățându-vă și nu m-ați prins; totuși, scripturile trebuie să fie împlinite.
Eu eram zilnic cu voi în templu, învățând, și nu m-ați arestat. Dar aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scripturile”.
50 Și toți l-au părăsit și au fugit.
Toți l-au lăsat și au fugit.
51 Și un anumit tânăr l-a urmat, având o pânză de in aruncată peste goliciunea lui; și cei tineri au pus mâna pe el;
Și un tânăr l-a urmat, cu o pânză de in înfășurată peste trupul lui gol. Tinerii l-au apucat,
52 Și a lăsat pânza de in și a fugit gol de la ei.
dar el a lăsat pânza de in și a fugit de ei gol.
53 Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el s-au adunat toți preoții de seamă și bătrânii și scribii.
L-au dus pe Isus la marele preot. Toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii au venit împreună cu el.
54 Și Petru l-a urmat de departe, până în curtea palatului marelui preot; și ședea cu servitorii și se încălzea la foc.
Petru Îl urmase de departe, până ce a intrat în curtea marelui preot. El stătea cu ofițerii și se încălzea la lumina focului.
55 Și preoții de seamă și tot consiliul căutau mărturie împotriva lui Isus ca să îl ucidă; și nu au găsit pe nimeni.
Preoții cei mai de seamă și tot consiliul căutau martori împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, și n-au găsit niciunul.
56 Fiindcă mulți aduceau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile lor nu se potriveau împreună.
Căci mulți dădeau mărturie falsă împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau între ele.
57 Și unii s-au sculat și au adus mărturie falsă împotriva lui, spunând:
Unii s-au ridicat în picioare și au depus mărturie mincinoasă împotriva lui, zicând:
58 Noi l-am auzit, spunând: Eu voi distruge acest templu făcut de mâini și în trei zile voi construi altul făcut fără mâini.
“L-am auzit spunând: “Voi nimici templul acesta făcut de mână și în trei zile voi zidi un altul făcut fără mâini”.”
59 Dar nici așa mărturiile lor nu se potriveau.
Chiar și așa, mărturia lor nu era de acord.
60 Și marele preot s-a sculat în picioare în mijloc și l-a întrebat pe Isus, spunând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
Marele preot s-a ridicat în picioare la mijloc și a întrebat pe Isus: “Nu ai răspuns? Ce este ceea ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”.
61 Dar el tăcea și nu răspundea nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat și i-a spus: Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
Dar el a tăcut și nu a răspuns nimic. Din nou, marele preot l-a întrebat: “Tu ești Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”.
62 Și Isus a spus: Eu sunt. Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
Isus a spus: “Eu sunt. Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului.”
63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce nevoie mai avem de alți martori?
Marele preot și-a rupt hainele și a zis: “Ce nevoie mai avem de martori?
64 Ați auzit blasfemia; ce gândiți voi? Și toți l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.
Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?” Cu toții l-au condamnat ca fiind vrednic de moarte.
65 Și unii au început să îl scuipe și să îi acopere fața și să îl bată cu pumnii și să îi spună: Profețește; și servitorii îl loveau cu palmele mâinilor lor.
Unii au început să-l scuipe, să-i acopere fața, să-l bată cu pumnii și să-i spună: “Profetizează!” Ofițerii l-au lovit cu palmele.
66 Și pe când Petru era jos în curtea palatului, a venit una dintre servitoarele marelui preot;
Pe când Petru era în curtea de jos, a venit una din slujnicele marelui preot,
67 Și când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, l-a privit și a spus: Și tu ai fost cu Isus din Nazaret.
și, văzând pe Petru că se încălzea, s-a uitat la el și i-a zis: “Și tu ai fost cu Nazarineanul Iisus!”.
68 Dar el a negat, spunând: Nu știu, nici nu înțeleg ce spui tu. Și a ieșit afară în portic; și cocoșul a cântat.
Dar el a negat, zicând: “Nu știu și nu înțeleg ce spui.” A ieșit pe verandă, iar cocoșul a cântat.
69 Și din nou, o servitoare l-a văzut și a început să le spună celor ce stăteau în picioare acolo: Acesta este unul dintre ei.
Și servitoarea, văzându-l, a început iarăși să spună celor ce stăteau de față: “Acesta este unul dintre ei”.
70 Dar el a negat din nou. Și la puțin timp după aceea, cei ce stăteau acolo în picioare i-au spus din nou lui Petru: Într-adevăr, ești unul dintre ei; fiindcă ești galileean și vorbirea ta este la fel.
Dar el a negat din nou. După puțină vreme, cei care stăteau de față i-au spus din nou lui Petru: “Cu adevărat, tu ești unul dintre ei, căci ești galileean și vorbirea ta o arată.”
71 Dar a început să blesteme și să jure: Nu îl cunosc pe acest om despre care vorbiți.
Dar el a început să blesteme și să jure: “Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”
72 Și cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și-a amintit cuvântul care i l-a zis Isus: Înainte de a cânta cocoșul de două ori, mă vei nega de trei ori. Și gândindu-se la aceasta, a plâns.
Cocoșul a cântat a doua oară. Petru și-a amintit cuvintele pe care i le spusese Isus: “Înainte ca cocoșul să cânte de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Când s-a gândit la asta, a plâns.
