Maleahi 3

1 Iată, voi trimite mesagerul meu şi el va pregăti calea înaintea mea; şi Domnul, pe care îl căutaţi, va veni deodată la templul său, chiar mesagerul legământului, în care găsiţi plăcere; iată, el va veni, spune DOMNUL oştirilor.

"Ich sende meinen Boten schon, um meinen Weg vor mir zu ebnen. Ganz unvermutet kommt der Herr in seinen Tempel. Er, den ihr vermißt. Dazu des Bundes Bote, dem ihr entgegenharrt. Er kommt", so spricht der Herr der Heerscharen.

2 Dar cine poate îndura ziua venirii lui? Şi cine va sta în picioare când va arăta el? Fiindcă el este ca focul topitorului şi ca săpunul albitorului;

Wer hält ihn aus, den Tag, an dem er kommt? Wer kann bestehn, wenn er erscheint? Er gleicht dem Feuer eines Schmelzofens und gleicht der Wäscherlauge.

3 Şi va şedea ca un topitor şi un purificator al argintului; şi îi va purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca aurul şi argintul, ca ei să aducă DOMNULUI o ofrandă în dreptate.

Und die sonst Silber läutert und es reinigt, wird jetzt die Levisöhne reinigen und läutern wie Gold und Silber. So hat der Herr nur solche, die Speiseopfer bringen in Gerechtigkeit.

4 Atunci ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului va fi plăcută DOMNULUI, ca în zilele din vechime şi ca în anii de mai înainte.

Dem Herrn gefallen abermals die Speiseopfer Judas und Jerusalems wie einst in alten Tagen, in längst vergangenen Jahren.

5 Iar eu mă voi apropia de voi la judecată; şi voi fi un martor grabnic împotriva vrăjitorilor şi împotriva adulterilor şi împotriva celor care jură fals şi împotriva celor care oprimă pe angajat în plăţile lui, pe văduvă şi pe cel fără tată şi pe cei care abat pe străin de la dreptul său şi nu se tem de mine, spune DOMNUL oştirilor.

"Ich trete zum Gericht an euch heran; ein schneller Kläger werde ich für Mädchenjäger und für Ehebrecher und für die, die falsche Eide schwören und die entziehn dem Tagelöhner seinen Lohn, die Witwen, Waisen, Fremdlinge bedrücken und keine Ehrfurcht vor mir haben." So spricht der Herr der Heerscharen.

6 Căci eu sunt DOMNUL, eu nu mă schimb; de aceea voi, fii ai lui Iacob, nu sunteţi mistuiţi.

"Ja, ich, der Herr, ich habe niemals mich geändert, und ihr habt auch nicht aufgehört, des Jakobs Söhne immer noch zu sein.

7 Chiar din zilele părinţilor voştri v-aţi abătut de la rânduielile mele şi nu le-aţi ţinut. Întoarceţi-vă la mine şi eu mă voi întoarce la voi, spune DOMNUL oştirilor. Dar aţi spus: În ce să ne întoarcem?

Seit eurer Väter Tagen seid ihr von meinen Satzungen gewichen und habt sie nicht befolgt. Zu mir kehrt euch! Dann kehre ich mich auch zu euch." So spricht der Herr der Heerscharen. "Ihr fragt: 'Weswegen müssen wir umkehren?'

8 Va jefui un om pe Dumnezeu? Totuşi voi m-aţi jefuit. Dar voi spuneţi: În ce te-am jefuit? În zeciuieli şi ofrande.

Darf denn ein Mensch wohl Gott berauben, daß ihr mich selbst beraubt? Ihr fragt: 'Wie haben wir Dich nur beraubt?' In Zehnten und in Abgaben!

9 Sunteţi blestemaţi cu un blestem, căci m-aţi jefuit, chiar toată această naţiune.

Bei der Verkürzung ziehet ihr nur selbst den kürzeren, und doch beraubt ihr mich, das ganze Volk.

10 Aduceţi toate zeciuielile în cămară, ca să fie mâncare în casa mea, şi încercaţi-mă cu aceasta, spune DOMNUL oştirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerului şi să vă torn o binecuvântare, până nu va mai fi loc destul să o primiţi.

Herbei mit allen Zehnten in das Vorratshaus, daß Zehrung sich in meinem Hause finde! Versucht's mit mir einmal auf diese Weise", so spricht der Herr der Heerscharen, "ob ich euch nicht des Himmels Fenster öffne und Segen über euch ergieße ohne Maß!

11 Şi voi mustra din cauza voastră pe devoratorul, iar el nu va distruge roadele pământului vostru; nici via voastră nu îşi va arunca rodul în câmp înainte de timp, spune DOMNUL oştirilor.

Der Freßheuschrecke wehre ich dann euretwegen, daß sie euch nicht des Bodens Frucht verderbe und daß der Weinstock auf dem Felde nicht zu eurem Schaden ohne Trauben bleibe." So spricht der Herr der Heerscharen.

12 Şi toate naţiunile vă vor numi binecuvântaţi, căci veţi fi o ţară încântătoare, spune DOMNUL oştirilor.

"Dann preisen euch die Heiden alle glücklich; ihr seid ja dann ein Land der Lust." So spricht der Herr der Heerscharen. -

13 Cuvintele voastre au fost înăsprite împotriva mea, spune DOMNUL. Totuşi voi spuneţi: Ce am vorbit noi atât de mult împotriva ta?

"Ihr nehmt euch viel in euren Reden wider mich heraus" So spricht der Herr: "Ihr fragt: 'Was reden wir denn gegen Dich?'

14 Voi aţi spus: Este zadarnic să servim pe Dumnezeu; şi ce folos este că noi am ţinut rânduiala sa şi că am umblat cu jale înaintea DOMNULUI oştirilor?

Ihr sagt: 'Umsonst ist's, Gott zu dienen. Was haben wir davon, daß seine Satzung wir befolgen, daß wir in Trauer wandeln vor dem Herrn der Heerscharen?

15 Şi acum numim fericiţi pe cei mândri; da, cei ce lucrează stricăciune sunt ridicaţi; da, cei ce ispitesc pe Dumnezeu chiar sunt eliberaţi.

Nun preisen wir Vermeßne glücklich. Nur Lasterhaften geht es gut; sie stellen auf die Probe Gott und kommen ungestraft davon.'"

16 Atunci cei ce s-au temut de DOMNUL au vorbit deseori unul cu altul; şi DOMNUL a dat ascultare şi a auzit aceasta; şi o carte a amintirii a fost scrisă înaintea lui pentru cei ce s-au temut de DOMNUL şi care s-au gândit la numele lui.

Dagegen sprechen so des Herrn Verehrer unter sich: "Der Herr vernimmt es und behält es." In ein Gedächtnisbuch, das vor ihm liegt, wird eingeschrieben, was alle die betrifft, die vor dem Herrn sich fürchten und die vor seinem Namen Ehrfurcht haben.

17 Şi vor fi ai mei, spune DOMNUL oştirilor, în acea zi când îmi pregătesc bijuteriile; şi îi voi cruţa, aşa cum un om cruţă pe propriul fiu care îl serveşte.

"Sie werden mir", so spricht der Herr der Heerscharen, "am Tage, da ich einschreite, zum ganz besonderen Eigentum. Mit ihnen habe ich so Mitleid, wie jemand Mitleid hat mit seinem Sohne, der ihm dient."

18 Atunci vă veţi întoarce şi veţi discerne între cel drept şi cel stricat, între cel ce serveşte pe Dumnezeu şi cel ce nu îl serveşte.

Aufs neue werdet ihr den Unterschied erkennen, der zwischen fromm und gottvergessen ist, und zwischen dem, der Gott verehrt, und dem, der ihn nicht ehrt.