Luca 23
1 Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat.
Toată ceata lor s-a sculat și L-au dus înaintea lui Pilat.
2 Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.
Ei au început să-l acuze, zicând: “Am găsit pe omul acesta pervertindu-și națiunea, interzicând plata impozitelor către Cezar și spunând că el însuși este Hristos, un rege.”
3 Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.
Pilat L-a întrebat: “Tu ești Împăratul Iudeilor?” El i-a răspuns: “Așa spui tu”.
4 Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.
Pilat a zis preoților de seamă și mulțimii: “Nu găsesc nici un temei de acuzare împotriva omului acesta.”
5 Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.
Dar ei insistau, zicând: “El stârnește poporul și învață în toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.
Pilat, când a auzit vorbindu-se de Galileea, a întrebat dacă omul acela este galileean.
7 Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
Când a aflat că se afla sub jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el la Ierusalim în acele zile.
8 Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.
Când a văzut Irod pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de multă vreme voia să-L vadă, pentru că auzise multe lucruri despre El. Spera să vadă vreo minune făcută de el.
9 Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.
L-a întrebat cu multe cuvinte, dar el nu i-a dat niciun răspuns.
10 Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau în picioare, acuzându-l cu vehemență.
11 Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.
Irod cu soldații săi îl umileau și își băteau joc de el. Îmbrăcându-l în haine luxoase, l-au trimis înapoi la Pilat.
12 Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.
Irod și Pilat s-au împrietenit chiar în ziua aceea, căci înainte de aceasta erau dușmani unul cu altul.
13 Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,
Pilat a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe dregători și pe popor,
14 Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;
și le-a zis: “Mi l-ați adus pe omul acesta ca pe unul care strică poporul și, după ce l-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit nici un temei de acuzație împotriva omului acesta pentru cele de care îl acuzați.
15 Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.
Nici Irod, căci v-am trimis la el și vedeți, nu a făcut nimic vrednic de moarte.
16 De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.
De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.”
17 (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)
Și a trebuit să le dea drumul la un prizonier la sărbătoare.
18 Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;
Dar toți au strigat împreună și au zis: “Departe de omul acesta! Eliberați-ne pe Baraba!” —
19 (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
unul care fusese aruncat în închisoare pentru o anumită revoltă în cetate și pentru crimă.
20 Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
Atunci Pilat le-a vorbit iarăși și a vrut să dea drumul lui Isus;
21 Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
dar ei strigau și ziceau: “Răstignește! Răstignește-l!”
22 Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.
A treia oară le-a zis: “De ce? Ce rău a făcut omul acesta? Nu am găsit în el nicio crimă capitală. De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.”
23 Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.
Dar ei insistau cu glasuri puternice, cerând să fie răstignit. Vocile lor și ale preoților de seamă au învins.
24 Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.
Pilat a decretat să se facă ceea ce cereau ei.
25 Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.
L-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru insurecție și crimă, pentru care cereau ei, dar pe Isus l-a predat voinței lor.
26 Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
După ce L-au dus, au apucat pe Simon din Cirene, care venea de la țară, și au pus crucea pe el, ca s-o ducă după Isus.
27 Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.
O mare mulțime de oameni îl urmau, inclusiv femei care și ele îl plângeau și îl jeleau.
28 Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.
Dar Isus, întorcându-se spre ele, le-a zis: “Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri.
29 Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.
Căci iată că vin zile în care se va spune: “Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut niciodată și de sânii care n-au alăptat niciodată!”.
30 Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
Atunci vor începe să spună munților: “Cădeți peste noi!” și vor spune dealurilor: “Acoperiți-ne!”.
31 Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?
Căci, dacă fac aceste lucruri în copacul verde, ce se va face în cel uscat?”
32 Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.
Au mai fost și alți doi criminali, care au fost duși împreună cu el la moarte.
33 Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.
Când au ajuns la locul numit “Craniul”, L-au răstignit acolo împreună cu criminalii, unul la dreapta și altul la stânga.
34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.
Isus a zis: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Împărțind hainele lui între ei, au tras la sorți.
35 Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, [l]-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.
Poporul stătea și privea. Și conducătorii care erau cu ei își băteau joc de el, zicând: “A salvat pe alții. Să se salveze pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui!”
36 Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,
Soldații își băteau joc de El, venind la El și oferindu-i oțet,
37 Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.
și zicând: “Dacă ești Împăratul Iudeilor, mântuiește-te!”
38 Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
De asemenea, deasupra lui era scrisă o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: “Acesta este REGELE EVREILOR”.
39 Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.
Unul dintre cei spânzurați L-a insultat, zicând: “Dacă ești Hristosul, mântuiește-te pe Tine și pe noi!”
40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?
Dar celălalt a răspuns și, mustrându-l, i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, când ești sub aceeași osândă?
41 Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.
Și noi, într-adevăr, suntem drepți, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nimic rău.”
42 Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.
El i-a zis lui Isus: “Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în Împărăția ta”.
43 Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.
Isus i-a zis: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”
44 Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.
Era pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
45 Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
Soarele s-a întunecat, iar perdeaua templului s-a rupt în două.
46 Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.
Isus, strigând cu glas tare, a zis: “Tată, în mâinile Tale Îmi dau duhul Meu!” După ce a spus aceasta, și-a dat ultima suflare.
47 Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
Când a văzut centurionul ce se făcuse, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat, acesta era un om drept.”
48 Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.
Toate mulțimile care se adunaseră să vadă acest lucru, când au văzut ce s-a făcut, s-au întors acasă bătându-se pe piept.
49 Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
Toți cunoscuții lui și femeile care îl însoțeau din Galileea stăteau deoparte, privind aceste lucruri.
50 Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;
Și iată că era un om numit Iosif, care făcea parte din consiliu, un om bun și drept
51 (Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.
(nu consimțise la sfatul și la fapta lor), din Arimateea, cetate a iudeilor, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52 Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
Acest om s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53 Și l-a luat jos și l-a înfășurat în [pânză de] in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
Acesta l-a dat jos, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, unde nu fusese pus nimeni niciodată.
54 Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.
Era ziua Pregătirii și se apropia Sabatul.
55 Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.
Femeile care veniseră cu el din Galileea au venit după el și au văzut mormântul și cum fusese pus trupul Lui.
56 Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.
Ele s-au întors și au pregătit miresme și miruri. În Sabat s-au odihnit conform poruncii.
