Luca 20
1 Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii,
AND it came to pass, on one of those days, as he was teaching the people in the temple, and preaching the gospel, the chief priests and scribes with the elders came upon him,
2 Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?
and spake to him, saying, Tell us by what authority thou doest these things or who is he that giveth thee this authority?
3 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi:
Then he answering said to them, I also will ask you one question; and resolve me:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
The baptism of John, was it from heaven, or of men?
5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
And they reasoned among themselves, saying, If we reply, From heaven; he will say, Wherefore then did ye not believe him?
6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet.
But if we say, Of men; all the people will stone us: for they are persuaded that John was a prophet.
7 Și au răspuns că nu puteau spune de unde [era].
And they answered, We know not from whence.
8 Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
And Jesus said to them, Neither tell I you by what authority I do these things.
9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
Then he began to speak to the people this parable: A certain man planted a vineyard, and delivered it to husbandmen, and went abroad for a long while.
10 Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
And at the season he sent to the husbandmen a servant, that they might give him of the fruit of the vineyard: but the husbandmen beat, and sent him away empty.
11 Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic.
And he again sent another servant: and him also they beat, and treating him with indignity, sent him away empty.
12 Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară.
And he sent yet a third: and him they also wounded, and cast out.
13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
Then said the master of the vineyard, What shall I do? I will send my beloved son: probably when they see him, they will shew him respect.
14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.
But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir: come, let us kill him, that the inheritance may be our own.
15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei?
So casting him out of the vineyard, they slew him. What then will the master of the vineyard do with these men?
16 Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum.
He will come and destroy these husbandmen, and give the vineyard to others. And when they heard it, they said God forbid.
17 Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei.
Then he looked on them, and said, What is this then which is written, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner?
18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
Every one who falleth upon this stone shall be broken to pieces; but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.
19 Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.
And the chief priests and the scribes sought to lay hands on him at that time; and were afraid of the people: for they knew that he had spoken this parable against them.
20 Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să [îl] prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului.
And watching him, they sent men they had suborned, who pretended that they were righteous persons, in order to lay hold of some word of his, that they might deliver him to the power and authority of the governor.
21 Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
And they asked him, saying, Master, we know that thou speakest and teachest rightly, and respectest no man’s person, but teachest the way of God in truth:
22 Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
Is it lawful for us to pay tribute to Caesar, or not?
23 Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți?
Then he, aware of their crafty design, said unto them, Why tempt ye me?
24 Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
Shew me a denarius. Whose image and inscription hath it? And they answering said, Caesar’s.
25 Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
Then said he to them, Pay therefore to Caesar the things which are Caesar’s, and to God the things which are God’s.
26 Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
And they were unable to lay hold of a single expression of his before the people: and marvelling at his answer, they were silenced.
27 Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat,
Then certain of the Sadducees, who contend that there is no resurrection, asked him,
28 Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
saying, Master, Moses wrote for us, If a man’s brother die, having a wife, and he die childless, that his brother should take the wife, and raise up seed for his brother.
29 Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii.
Now there were seven brothers: and the first taking a wife, died childless.
30 Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii.
And the second taking the wife, he also died childless.
31 Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit.
Then the third took her; and also all the seven in like manner: and left no children, and died.
32 La urma tuturor a murit și femeia.
And last of all died also the woman.
33 La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
In the resurrection therefore whose wife of them shall she be? for the seven had her to wife.
And Jesus in reply said to them, The children of this world marry, and are given in marriage: (aiōn g165)
35 Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; (aiōn g165)
but they who are counted worthy to attain to that world, and the resurrection of the dead, neither marry, nor are given in marriage: (aiōn g165)
36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
neither can they die any more: for they are like the angels; and are the children of God, being the children of the resurrection.
37 Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
Now that the dead are raised, even Moses intimated at the bush, when he called the Lord, “the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.”
38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el.
Now God is not the God of the dead, but of the living: for all live with him.
39 Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus.
Then some of the scribes addressing him said, Master, admirably hast thou spoken!
40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
And after that they durst not put another question to him.
41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
Then he spake to them: How say they that the Messiah is the son of David?
42 Și însuși David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea,
Yet David himself, in the book of Psalms, saith, “The Lord said unto my Lord, Sit down at my right hand,
43 Până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
until I put thine enemies for a footstool of thy feet.”
44 David într-adevăr îl numește Domn; cum este el atunci fiul lui?
David then calleth him Lord, and how then is he his son?
45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
And whilst all the people were hearkening, he said to his disciples,
46 Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
Beware of the scribes, who desire to walk about in trailing robes, and love salutations in the public places, and the principal seats in the synagogues, and the most honourable couch at suppers;
47 Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
who devour the houses of widows, and for a pretext make long prayers: these shall receive a more abundant punishment.
