Luca 20
1 Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii,
Now it happened on one of those days, as He was teaching and evangelizing the people in the temple, that the priests and scribes came to Him with the elders
2 Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?
and addressed Him, saying, “Tell us by what authority you are doing these things; or who is he who gave you this authority?”
3 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi:
But in answer He said to them: “I also will ask you one thing; yes, tell me:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
the baptism of John—was it from heaven or from men?”
5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
So they reasoned among themselves, saying: “If we say, ‘From heaven,’ he will say, ‘Why did you not believe him?’
6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet.
But if we say, ‘From men,’ all the people will stone us, for they are persuaded that John was a prophet.”
7 Și au răspuns că nu puteau spune de unde [era].
So they answered that they did not know where it was from.
8 Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
And Jesus said to them, “Neither will I tell you by what authority I do these things.”
9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
Then He began to tell the people this parable: “A man planted a vineyard, leased it to farmers, and went away on a long journey.
10 Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
At the proper time he sent a slave to the farmers, that they might give him some of the fruit of the vineyard. But the farmers flogged him and sent him away empty-handed.
11 Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic.
Again he sent a different slave; so they flogged him also, treated him shamefully, and sent him away empty-handed.
12 Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară.
And again he sent a third; but they wounded him also and threw him out.
13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
Then the owner of the vineyard said: ‘What shall I do? I will send my beloved son; hopefully they will respect him when they see him.’
14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.
But when the farmers saw him, they reasoned among themselves, saying: ‘This is the heir. Come, let's kill him, so that the inheritance may become ours.’
15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei?
So they threw him out of the vineyard and killed him. What therefore will the owner of the vineyard do to them?
16 Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum.
He will come and destroy those farmers and give the vineyard to others.” Having heard it they said, “May it never be!”
17 Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei.
Then He looked directly at them and said: “What then is this that is written: ‘A stone that the builders rejected, the same became the cornerstone’?
18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
Everyone who falls on that stone will be broken to pieces, but on whomever it should fall—it will crush him!”
19 Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.
The chief priests and the scribes wanted to lay hands on Him right then, but they were afraid —they knew He had spoken this parable against them.
20 Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să [îl] prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului.
Keeping a close watch on Him, they sent spies, who pretended to be innocent, so that they might latch on to something He said, so as to hand Him over to the power and the authority of the governor.
21 Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
So they questioned Him, saying: “Teacher, we know that you speak and teach what is right, and you do not show favoritism but teach the way of God in truth.
22 Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
Is it lawful for us to pay taxes to Caesar, or not?”
23 Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți?
But He perceived their craftiness and said to them: “Why are you testing me?
24 Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
Show me a denarius—whose image and inscription does it have?” In answer they said, “Caesar's.”
25 Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
So He said to them, “Then render to Caesar the things that are Caesar's, and to God the things that are God's.”
26 Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
They were unable to latch on to His word in front of the people; and marveling at His answer they kept silent.
27 Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat,
Then some of the Sadducees, who deny that there is a resurrection, approached and questioned Him,
28 Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
saying: “Teacher, Moses wrote to us that if a man's married brother dies childless, then his brother should take the widow and produce offspring for his brother.
29 Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii.
Now there were seven brothers: the first took a wife and died childless;
30 Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii.
then the second took the widow and he died childless;
31 Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit.
then the third took her, in fact all seven in sequence—they all died childless.
32 La urma tuturor a murit și femeia.
Finally, last of all, the woman died also.
33 La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
Therefore, in the resurrection, whose wife will she be, since all seven had her?”
So in answer Jesus said to them: “The people of this age marry and are given in marriage; (aiōn g165)
35 Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; (aiōn g165)
but those who are considered worthy to attain to that age, to the resurrection from among the dead, neither marry nor are given in marriage. (aiōn g165)
36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
Because they cannot die anymore, being like angels—they are sons of God, being sons of the resurrection.
37 Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
But that the dead are raised, Moses indeed revealed about the Bush when he recorded: ‘The Lord, the God of Abraham and the God of Isaac and the God of Jacob.’
38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el.
So He is not the God of the dead, but of the living—to Him all are alive.”
39 Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus.
Then some of the scribes answered and said, “Teacher, you spoke well.”
40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
And they no longer dared to question Him further.
41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
Then He said to them: “How is it that they say that the Messiah is David's Son?
42 Și însuși David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea,
Why David himself affirms in the book of Psalms, ‘The Lord said to my Lord: sit at my right hand
43 Până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
until I make your enemies a footstool for your feet.’
44 David într-adevăr îl numește Domn; cum este el atunci fiul lui?
Since David calls Him ‘Lord’, how then is He his Son?”
45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
Then, in the hearing of the people, He said to His disciples:
46 Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
“Beware of the scribes, who like to walk around in long robes, and love greetings in the marketplaces, and the best seats in the synagogues, and the best places at feasts;
47 Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
who ‘devour’ widows' houses, and for a show make long prayers. These will receive more severe judgment.”
