Luca 20
1 Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii,
And it happened that, on one of the days when he was teaching the people in the temple and preaching the Gospel, the leaders of the priests, and the scribes, gathered together with the elders,
2 Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?
and they spoke to him, saying: “Tell us, by what authority do you do these things? Or, who is it that has given you this authority?”
3 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi:
And in response, Jesus said to them: “I will also question you about one word. Respond to me:
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
The baptism of John, was it from heaven, or of men?”
5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
So they discussed it among themselves, saying: “If we say, ‘From heaven,’ he will say, ‘Then why did you not believe him?’
6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet.
But if we say, ‘Of men,’ the whole people will stone us. For they are certain that John was a prophet.”
7 Și au răspuns că nu puteau spune de unde [era].
And so they responded that they did not know where it was from.
8 Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
And Jesus said to them, “Neither will I tell you by what authority I do these things.”
9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
Then he began to tell the people this parable: “A man planted a vineyard, and he loaned it to settlers, and he was on a sojourn for a long time.
10 Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
And in due time, he sent a servant to the farmers, so that they would give to him from the fruit of the vineyard. And they beat him and drove him away, empty-handed.
11 Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic.
And he continued to send another servant. But beating him and treating him with contempt, they likewise sent him away, empty-handed.
12 Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară.
And he continued to send a third. And wounding him also, they drove him away.
13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
Then the lord of the vineyard said: ‘What shall I do? I will send my beloved son. Perhaps when they have seen him, they will respect him.’
14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.
And when the settlers had seen him, they discussed it among themselves, saying: ‘This one is the heir. Let us kill him, so that the inheritance will be ours.’
15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei?
And forcing him outside of the vineyard, they killed him. What, then, will the lord of the vineyard do to them?”
16 Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum.
“He will come and destroy those settlers, and he will give the vineyard to others.” And upon hearing this, they said to him, “Let it not be.”
17 Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei.
Then, gazing at them, he said: “Then what does this mean, which is written: ‘The stone which the builders have rejected, the same has become the head of the corner?’
18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
Everyone who falls on that stone will be shattered. And anyone upon whom it falls will be crushed.”
19 Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.
And the leaders of the priests, and the scribes, were seeking to lay hands on him in that same hour, but they feared the people. For they realized that he had spoken this parable about them.
20 Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să [îl] prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului.
And being attentive, they sent traitors, who would pretend that they were just, so that they might catch him in his words and then hand him over to the power and authority of the procurator.
21 Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
And they questioned him, saying: “Teacher, we know that you speak and teach correctly, and that you do not consider anyone’s status, but you teach the way of God in truth.
22 Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
Is it lawful for us to pay the tribute to Caesar, or not?”
23 Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți?
But realizing their deceitfulness, he said to them: “Why do you test me?
24 Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
Show me a denarius. Whose image and inscription does it have?” In response, they said to him, “Caesar’s.”
25 Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
And so, he said to them: “Then repay the things that are Caesar’s, to Caesar, and the things that are God’s, to God.”
26 Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
And they were not able to contradict his word before the people. And being amazed at his answer, they were silent.
27 Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat,
Now some of the Sadducees, who deny that there is a resurrection, approached him. And they questioned him,
28 Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
saying: “Teacher, Moses wrote for us: If any man’s brother will have died, having a wife, and if he does not have any children, then his brother should take her as his wife, and he should raise up offspring for his brother.
29 Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii.
And so there were seven brothers. And the first took a wife, and he died without sons.
30 Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii.
And the next one married her, and he also died without a son.
31 Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit.
And the third married her, and similarly all seven, and none of them left behind any offspring, and they each died.
32 La urma tuturor a murit și femeia.
Last of all, the woman also died.
33 La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
In the resurrection, then, whose wife will she be? For certainly all seven had her as a wife.”
And so, Jesus said to them: “The children of this age marry and are given in marriage. (aiōn g165)
35 Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; (aiōn g165)
Yet truly, those who shall be held worthy of that age, and of the resurrection from the dead, will neither be married, nor take wives. (aiōn g165)
36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
For they can no longer die. For they are equal to the Angels, and they are children of God, since they are children of the resurrection.
37 Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
For in truth, the dead do rise again, as Moses also showed beside the bush, when he called the Lord: ‘The God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.’
38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el.
And so he is not the God of the dead, but of the living. For all are alive to him.”
39 Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus.
Then some of the scribes, in response, said to him, “Teacher, you have spoken well.”
40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
And they no longer dared to question him about anything.
41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
But he said to them: “How can they say that the Christ is the son of David?
42 Și însuși David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea,
Even David himself says, in the book of Psalms: ‘The Lord said to my Lord, sit at my right hand,
43 Până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
until I set your enemies as your footstool.’
44 David într-adevăr îl numește Domn; cum este el atunci fiul lui?
Therefore, David calls him Lord. So how can he be his son?”
45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
Now in the hearing of all the people, he said to his disciples:
46 Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
“Be cautious of the scribes, who choose to walk in long robes, and who love greetings in the marketplace, and the first chairs in the synagogues, and the first places at table during feasts,
47 Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
who devour the houses of widows, feigning long prayers. These will receive the greater damnation.”
