Luca 19
1 Și Isus a intrat și a traversat Ierihonul.
And, having entered, he was passing through Jericho;
2 Și iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameșilor, și el era bogat.
and lo! a man, by name called Zacchaeus, and, he, was a chief tax-collector, and [he] was rich.
3 Și căuta să vadă pe Isus, cine era; și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură.
And he was seeking to see Jesus, what sort of man he was, and could not for the multitude, because, in stature, he was, small.
4 Dar a alergat înainte și s-a cățărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.
And, running forward unto the front, he got up a sycamore-tree, that he might see him; for, by that way, was he about to pass.
5 Și Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus și l-a văzut și i-a spus: Zachee, grăbește-te și coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.
And, as he came up to the place, looking up, Jesus said unto him—Zacchaeus! make haste, and come down; For, to-day, in thy house, I must needs abide.
6 Și el, grăbindu-se, a coborât și l-a primit bucuros.
And he made haste, and came down, and received him joyfully.
7 Și când au văzut, toți cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.
And all, when they beheld, began to murmur, saying—With a sinful man, hath he gone in to lodge!
8 Dar Zacheu a stat în picioare și i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; și dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzație falsă, dau înapoi împătrit.
But, taking his stand, Zacchaeus said unto the Lord—Lo! the half of my possessions, Lord, unto the destitute, I give; and, if, from anyone, I have taken aught by false accusation, I give back fourfold.
9 Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât și el este fiul lui Avraam.
And Jesus said unto him—This day, salvation, unto this house, hath come, —for that, he too, is, a son of Abraham;
10 Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut.
For the Son of Man came, to seek and to save what was lost.
11 Și pe când auzeau ei acestea, a adăugat și a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim și ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
And, because they were hearing these things, he added and spake a parable, because of his being near Jerusalem, and their supposing that, instantly, was the kingdom of God to shine forth.
12 De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o țară îndepărtată ca să își primească o împărăție și să se întoarcă.
He said, therefore—A certain man, of noble birth, went into a country far away, to receive for himself a kingdom, and to return.
13 Și a chemat pe cei zece robi ai săi și le-a dat zece mine și le-a spus: Ocupați-vă de acestea până vin.
And, calling ten servants of his own, he gave unto them ten minas, and said unto them—Do business, till I come.
14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.
But, his citizens, hated him, and sent off an embassy after him, saying—We desire not, this, man, to be made king over us!
15 Și s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăția, că atunci a poruncit să fie chemați la el acești robi, cărora le dăduse banii, ca să știe cât câștigase fiecare prin comerț.
And it came to pass, when he returned, having received the kingdom, that he bade be called unto him these servants, to whom he had given the silver, that he might take note, what business they had done.
16 Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câștigat zece mine.
And the first came near, saying—Lord! thy mina, hath made, ten minas.
17 Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puțin, ai autoritate peste zece cetăți.
And he said to him—Well done! good servant. Because, in a very small thing, thou hast been, faithful, have thou authority over, ten cities.
18 Și a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.
And the second came, saying—Thy mina, lord, hath made five minas.
19 Iar el i-a spus și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți.
And he said, to him also, And, thou, be over five cities.
20 Și altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar;
And, the other, came, saying—Lord, lo! thy mina, which I kept lying by in a napkin;
21 Fiindcă m-am temut de tine, pentru că ești un om sever; ridici ce nu ai pus jos și seceri ce nu ai semănat.
For I was afraid of thee, because, a harsh man, thou art, —Thou takest up, what thou layedst not down, and reapest, what thou sowedst not!
22 Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Știai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos și secerând ce nu am semănat;
He saith to him—Out of thy mouth, do I judge thee, O wicked servant! Thou knewest that, I, a harsh man, am, —taking up, what I laid not down, and reaping, what I did not sow;
23 Și atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: și la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
Wherefore, then, didst thou not place my silver upon a [money-changer’s] table, and, I, when I came, with interest might have exacted it?
24 Și a spus celor care stăteau în picioare alături: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine.
And, unto the by-standers, he said—Take, from him, the mina, and give unto him that hath, the ten minas; —
25 (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
And they said to him, Lord! he hath ten minas; —
26 Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
I tell you—Unto everyone that hath, shall be given, whereas, from him that hath not, even what he hath, shall be taken away.
27 Dar pe acei dușmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i încoace și ucideți-i înaintea mea.
But, these mine enemies who desired not that I should be made king over them, bring ye here, and slay them outright before me.
28 Și după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea [lor], urcându-se la Ierusalim.
And, having said these things, he was moving on in front, going up into Jerusalem.
29 Și s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe și de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
And it came to pass, as he drew near unto Bethphage, and Bethany, unto the mount which is called the Mount of Olives, he sent off two of his disciples,
30 Spunând: Duceți-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care încă nu a șezut niciun om; dezlegați-l și aduceți-l.
saying—Go your way unto the opposite village, in which, as ye are entering, ye shall find a colt, bound, whereon, no man, hath, ever sat, —and, having loosed him, bring him.
31 Și dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegați? Astfel să îi spuneți: Pentru că Domnul are nevoie de el.
And, if any one question you—Wherefore are ye loosing him? thus, shall ye say—His Lord, hath, need.
32 Iar cei trimiși au plecat și au găsit chiar așa cum le spusese.
And they who were sent, departing, found as he had said to them.
33 Dar pe când dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegați măgărușul?
And, as they were loosing the colt, his lords said unto them—Why are ye loosing the colt?
34 Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.
And, they, said—His Lord, hath, need.
35 Și l-au adus la Isus; și și-au aruncat hainele pe măgăruș și l-au așezat pe Isus călare pe el.
And they brought him unto Jesus; and, throwing their mantles over the colt, they seated Jesus thereon.
36 Și pe când mergea el, ei își așterneau hainele pe cale.
And, as he moved along, they were spreading their own mantles in the way.
37 Și pe când se apropia, chiar la coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,
And, when he was drawing near, already, unto the descent of the Mount of Olives, one-and-all the throng of the disciples began joyfully to be praising God with a loud voice, concerning all the mighty works which they had seen;
38 Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer și glorie în cele prea înalte.
saying—Blessed is he that cometh… The king! In the name of the Lord! In heaven, peace! And glory in the highest!
39 Și unii dintre fariseii din mulțime, i-au spus: Învățătorule, mustră-ți discipolii.
And, certain of the Pharisees from the multitude, said unto him—Teacher! rebuke thy disciples.
40 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă spun că dacă aceștia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.
And he answered and said—I tell you—If, these, shall hold their peace, the stones, will cry out.
41 Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns din cauza ei,
And, when he drew near, beholding the city, he wept over it, saying—
42 Spunând: Dacă ai fi știut, chiar tu, cel puțin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.
If thou hadst got to know, in this day, even thou, the conditions of peace… But, now, are they hid from thine eyes:
43 Pentru că zilele vor veni peste tine și dușmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău și te vor împresura și te vor strânge din toate părțile,
Because days will have come upon thee, that thine enemies will throw around a rampart against thee, and enclose thee; and hem thee in from every side, —
44 Și te vor face una cu pământul și pe copiii tăi în tine; și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.
And will level thee with the ground, and thy children within thee, and will not leave, stone on stone, within thee: because thou didst not get to know the season of thy visitation.
45 Și a intrat în templu și a început să scoată pe cei ce vindeau în el și pe cei ce cumpărau,
And, entering into the temple, he began to be casting out them who were selling;
46 Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
saying unto them—It is written, And, my house, shall be, a house of prayer; but, ye, have made, it, a den of robbers.
47 Și îi învăța în fiecare zi în templu. Dar preoții de seamă și scribii și mai marii poporului căutau să îl nimicească,
And he was teaching day by day in the temple; but, the High-priests and the Scribes, also the chiefs of the people, were seeking to destroy him, —
48 Și nu găseau ce ar putea face; fiindcă toți oamenii erau foarte atenți să îl audă.
and could not find what they might do, for, the people, one and all, were hanging upon him, as they hearkened.
