Luca 19
1 Și Isus a intrat și a traversat Ierihonul.
Jesus entered Jericho and made his way through the town.
2 Și iată, era un bărbat numit Zacheu, care era mai marele vameșilor, și el era bogat.
There was a man there, known by the name of Zacchaeus, who was a senior tax collector and a rich man.
3 Și căuta să vadă pe Isus, cine era; și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură.
He tried to see what Jesus was like; but, being short, he was unable to do so because of the crowd.
4 Dar a alergat înainte și s-a cățărat într-un sicomor să îl vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.
So he ran on ahead and climbed into a mulberry tree to see Jesus, for he knew that he must pass that way.
5 Și Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus și l-a văzut și i-a spus: Zachee, grăbește-te și coboară; fiindcă astăzi eu trebuie să rămân în casa ta.
When Jesus came to the place, he looked up and said to him, “Zacchaeus, be quick and come down, for I must stop at your house today.”
6 Și el, grăbindu-se, a coborât și l-a primit bucuros.
So Zacchaeus got down quickly, and joyfully welcomed him.
7 Și când au văzut, toți cârteau, spunând: A intrat să fie oaspete la un bărbat păcătos.
On seeing this, everyone began to complain, “He has gone to stay with a man who is an outcast.”
8 Dar Zacheu a stat în picioare și i-a spus Domnului: Iată, Doamne, jumătate din averile mele le dau săracilor; și dacă am luat ceva de la cineva printr-o acuzație falsă, dau înapoi împătrit.
But Zacchaeus stood forward and said to the Master, “Listen, Master! I will give half my property to the poor, and, if I have defrauded anyone of anything, I will give him back four times as much.”
9 Iar Isus i-a spus: Astăzi a venit salvare la casa aceasta, întrucât și el este fiul lui Avraam.
“Salvation has come to this house today,” answered Jesus, “for even this man is a son of Abraham.
10 Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut.
The Son of Man has come to search for those who are lost and to save them.”
11 Și pe când auzeau ei acestea, a adăugat și a spus o parabolă, pentru că el era aproape de Ierusalim și ei credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
As the people were listening to this, Jesus went on to tell them a parable. He did so because he was near Jerusalem, and because they thought that the kingdom of God was going to be proclaimed at once.
12 De aceea el a spus: Un anumit nobil a mers într-o țară îndepărtată ca să își primească o împărăție și să se întoarcă.
He said, “A nobleman once went to a distant country to receive his appointment to a kingdom and then return.
13 Și a chemat pe cei zece robi ai săi și le-a dat zece mine și le-a spus: Ocupați-vă de acestea până vin.
He called ten of his servants and gave them ten pounds of silver each, and told them to trade with them during his absence.
14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis o solie după el, spunând: Nu voim ca acest om să domnească peste noi.
But his subjects hated him and sent envoys after him to say ‘We will not have this man as our king.’
15 Și s-a întâmplat la întoarcerea lui, după ce a primit împărăția, că atunci a poruncit să fie chemați la el acești robi, cărora le dăduse banii, ca să știe cât câștigase fiecare prin comerț.
On his return, after having been appointed king, he directed that the servants to whom he had given his money should be summoned, so that he might learn what amount of trade they had done.
16 Atunci a venit primul, spunând: Doamne, mina ta a câștigat zece mine.
The first came up, and said ‘Sir, your ten pounds have made a hundred.’
17 Iar el i-a spus: Bine, rob bun, pentru că ai fost credincios în foarte puțin, ai autoritate peste zece cetăți.
‘Well done, good servant!’ exclaimed the master. ‘As you have proved trustworthy in a very small matter, I appoint you governor over ten towns.’
18 Și a venit al doilea, spunând: Doamne, mina ta a făcut cinci mine.
When the second came, he said ‘Your ten pounds, Sir, have produced fifty.’
19 Iar el i-a spus și acestuia: Fii și tu peste cinci cetăți.
So the master said to him ‘And you I appoint over five towns.’
20 Și altul a venit, spunând: Doamne, iată, mina ta, pe care am păstrat-o într-un ștergar;
Another servant also came and said ‘Sir, here are your ten pounds; I have kept them put away in a handkerchief.
21 Fiindcă m-am temut de tine, pentru că ești un om sever; ridici ce nu ai pus jos și seceri ce nu ai semănat.
For I was afraid of you, because you are a stern man. You take what you have not planted, and reap what you have not sown.’
22 Iar el i-a spus: Din gura ta te voi judeca, rob stricat. Știai că eu sunt om sever, ridicând ce nu am pus jos și secerând ce nu am semănat;
The master answered ‘Out of your own mouth I judge you, you worthless servant. You knew that I am a stern man, that I take what I have not planted, and reap what I have not sown?
23 Și atunci, de ce nu mi-ai dat banii la bancă: și la venirea mea eu să iau ce este al meu cu dobândă?
Then why didn’t you put my money into a bank? And I, on my return, could have claimed it with interest.
24 Și a spus celor care stăteau în picioare alături: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine.
Take away from him the ten pounds,’ he said to those standing by, ‘and give them to the one who has the hundred.’
25 (Iar ei i-au spus: Doamne, el are zece mine.)
‘But, Sir,’ they said, ‘he has a hundred pounds already!’
26 Căci vă spun, că fiecăruia ce are, i se va da; iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
‘I tell you,’ he answered, ‘that, to him who has, more will be given, but, from him who has nothing, even what he has will be taken away.
27 Dar pe acei dușmani ai mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i încoace și ucideți-i înaintea mea.
But as for my enemies, these men who would not have me as their king, bring them here and put them to death in my presence.’”
28 Și după ce a vorbit astfel, Isus a mers în fruntea [lor], urcându-se la Ierusalim.
After saying this, Jesus went on in front, going up to Jerusalem.
29 Și s-a întâmplat că, pe când s-a apropiat de Betfaghe și de Betania, la muntele numit al Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
It was when Jesus had almost reached Bethphage and Bethany, near the Mount of Olives, that he sent on two of the disciples.
30 Spunând: Duceți-vă în satul dinaintea voastră, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care încă nu a șezut niciun om; dezlegați-l și aduceți-l.
“Go to the village facing us,” he said, “and, when you get there, you will find a foal tethered, which no one has yet ridden; untie it and lead it here.
31 Și dacă cineva vă întreabă: Pentru ce îl dezlegați? Astfel să îi spuneți: Pentru că Domnul are nevoie de el.
And, if anybody asks you ‘Why are you untying it?’, you are to say this – ‘The Master wants it.’”
32 Iar cei trimiși au plecat și au găsit chiar așa cum le spusese.
So the two who were sent went and found it as Jesus had told them.
33 Dar pe când dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: De ce dezlegați măgărușul?
While they were untying the foal, the owners asked them – “Why are you untying the foal?”
34 Iar ei au spus: Domnul are nevoie de el.
And the two disciples answered – “The Master wants it.”
35 Și l-au adus la Isus; și și-au aruncat hainele pe măgăruș și l-au așezat pe Isus călare pe el.
Then they led it back to Jesus, and threw their cloaks on the foal and put Jesus on it.
36 Și pe când mergea el, ei își așterneau hainele pe cale.
As he went along, the people kept spreading their cloaks in the road.
37 Și pe când se apropia, chiar la coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră,
When he had almost reached the place where the road led down the Mount of Olives, everyone of the many disciples began in their joy to praise God loudly for all the miracles that they had seen:
38 Spunând: Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer și glorie în cele prea înalte.
“Blessed is He who comes – our king – in the name of the Lord! Peace in heaven, and glory on high.”
39 Și unii dintre fariseii din mulțime, i-au spus: Învățătorule, mustră-ți discipolii.
Some of the Pharisees in the crowd said to him, “Teacher, restrain your disciples.”
40 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă spun că dacă aceștia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.
But Jesus answered, “I tell you that if they are silent, the stones will call out.”
41 Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns din cauza ei,
When he drew near, on seeing the city, he wept over it, and said,
42 Spunând: Dacă ai fi știut, chiar tu, cel puțin în această zi a ta, lucrurile pentru pacea ta! Dar acum, sunt ascunse de ochii tăi.
“If only you had known, while yet there was time – even you – the things that make for peace! But now they have been hidden from your sight.
43 Pentru că zilele vor veni peste tine și dușmanii tăi vor arunca un val de pământ în jurul tău și te vor împresura și te vor strânge din toate părțile,
For a time is coming when your enemies will surround you with earthworks, and encircle you, and hem you in on all sides;
44 Și te vor face una cu pământul și pe copiii tăi în tine; și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai cunoscut timpul vizitării tale.
they will trample you down and your children within you, and they will not leave in you one stone on another, because you did not know the time of your visitation.”
45 Și a intrat în templu și a început să scoată pe cei ce vindeau în el și pe cei ce cumpărau,
Jesus went into the Temple Courts and began to drive out those who were selling,
46 Spunându-le: Este scris: Casa mea este casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
saying as he did so, “Scripture says – ‘My house will be a house of prayer’; but you have made it a den of robbers.”
47 Și îi învăța în fiecare zi în templu. Dar preoții de seamă și scribii și mai marii poporului căutau să îl nimicească,
Jesus continued to teach each day in the Temple Courts; but the chief priests and teachers of the Law were eager to take his life, and so also were the leaders of the people.
48 Și nu găseau ce ar putea face; fiindcă toți oamenii erau foarte atenți să îl audă.
Yet they could not see what to do, for the people all hung on his words.
