Luca 18
1 Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,
And he was speaking a parable unto them, as to its being needful for them always to pray, and not be faint-hearted;
2 Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;
saying—A certain judge, there was in a certain city, —having, for God, no reverence, and, for man, no respect.
3 Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
And, a widow, there was, in that city; and she kept coming unto him, saying—Vindicate me from mine adversary!
4 Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
And he was unwilling for a time; but, after these things, he said within himself—Although, neither God, I reverence, nor man, I respect,
5 Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
Yet, if only because this widow annoyeth me, I will vindicate her, —lest, persistently coming, she wholly wear me out.
6 Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.
And the Lord said—Hear ye what, the unrighteous judge saith; —
7 Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?
And shall, God, in any wise not execute the vindication of his chosen ones, who are crying out to him day and night, although he beareth long with regard to them?
8 Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?
I tell you—He will execute their vindication, quickly! nevertheless, though, the Son of Man, do come, will he, after all, find the faith on the earth?
9 Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;
And he spake, even unto certain who were confident in themselves that they were righteous, and were despising the rest, this parable: —
10 Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
Two men, went up into the temple to pray, one, a Pharisee, and, the other, a tax-collector.
11 Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
The Pharisee, taking his stand, these things unto himself was praying: O God! I thank thee, that I am not like the rest of men, —extortioners, unjust, adulterers, or, even as this tax-collector;
12 Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.
I fast twice in the week, I give a tenth of whatsoever things I gain!
13 Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
But, the tax-collector, afar off, standing, —would not so much as lift up, his eyes, unto heaven, but kept smiting his own breast saying—O God! be propitiated unto me, the sinner!
14 Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.
I tell you—This one went down justified, unto his house, rather than that one; because, every one who exalteth himself, shall be abased, but, he that abaseth himself, shall be exalted?
15 Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
And they were bringing unto him, even the babes, that he might touch, them; but the disciples, seeing it, began to rebuke them.
16 Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
But, Jesus, called them near, saying—Suffer, the children, to be coming unto me, and do not hinder them; for, of such, is the kingdom of God.
17 Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
Verily I say unto you—Whosoever shall not welcome the kingdom of God, as a child, in nowise shall enter thereinto.
18 Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă? (aiōnios g166)
And a certain, ruler, questioned him, saying—Good Teacher! by doing what, shall I inherit life age-abiding? (aiōnios g166)
19 Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
But Jesus said to him—Why, callest thou me, good? None, is good, save one—God.
20 Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.
The commandments, thou knowest: —Do not commit adultery, Do not commit murder, Do not steal, Do not bear false witness, —Honour thy father and mother,
21 Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
And, he, said—All these things, have I kept from my youth.
22 Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.
And Jesus, hearing, said unto him—Yet one thing, unto thee, is lacking: Whatsoever thou hast, sell, and distribute unto the destitute, —and thou shalt have treasure in [the] heavens; and come! be following me.
23 Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
But, he, hearing these things, became, encompassed with grief; for he was rich exceedingly.
24 Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
And Jesus, beholding him, said—With what difficulty, shall, they who have money, enter, into the kingdom of God.
25 Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.
For it is, easier, for a camel, to enter, through the eye of a needle, than for, a rich man, to enter, into the kingdom of God.
26 Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
And they who heard said—Who, then, can be saved?
27 Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
And, he, said—The things impossible with men, are, possible with God.
28 Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
And Peter said—Lo! we, have left our own possessions, and followed thee!
29 Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
And, he, said unto them—Verily, I say unto you—No one, is there, who hath left—house, or wife, or brethren, or parents, or children, —for the sake of the kingdom of God;
31 Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.
And, taking aside the twelve, he said unto them—Lo! we are going up unto Jerusalem, and all the things will be finished, which have been written through means of the prophets, respecting the Son of Man;
32 Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;
For he will be delivered up unto the nations, and be mocked, and insulted, and spit upon, —
33 Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
and, having scourged him, they will slay him, and, on the third day, will, he, arise.
34 Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.
And, they, not one of these things, understood, and this saying was hidden from them, and the could not comprehend the things spoken.
35 Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;
And it came to pass, as he was drawing near unto Jericho, a certain blind man, was sitting beside the road, begging.
36 Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.
And. hearkening unto a multitude moving along, he enquired, what this, might be.
37 Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
And they told him—Jesus of Nazareth, is passing by!
38 Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
And he cried aloud, saying—Jesus, son of David! have mercy upon me!
39 Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
And, they that were going before, began to rebuke him, that he might hold his peace. But, he, by so much the more, was crying out—O Son of David! have mercy upon me!
40 Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
And, standing still, Jesus commanded him to be led unto him; and, when he had drawn near, he questioned him—
41 Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
What desirest thou, I should do unto thee? And, he, said—Lord! …that I may recover sight!
42 Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.
And, Jesus, said unto him—Recover sight! Thy faith, hath saved thee.
43 Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.
And, instantly, he recovered sight, and began to follow him, glorifying God. And, all the people, beholding, gave praise unto God.
