Luca 14

1 Și s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.

Când a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor, în ziua de Sabat, ca să mănânce pâine, ei Îl urmăreau.

2 Și iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie.

Iată că un om care avea hidropizie era în fața lui.

3 Și Isus, răspunzând, le-a spus învățătorilor legii și fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?

Isus, răspunzând, a vorbit cu juriștii și cu fariseii și le-a zis: “Este îngăduit să vindeci în Sabat?”

4 Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat și l-a vindecat și l-a lăsat să plece;

Dar ei au tăcut. L-a luat, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.

5 Și le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat?

El le-a răspuns: “Cine dintre voi, dacă fiul său sau boul său ar cădea într-o fântână, nu l-ar scoate imediat într-o zi de Sabat?”

6 Și din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.

Nu puteau să-i răspundă la aceste lucruri.

7 Și le-a spus o parabolă celor ce au fost invitați, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:

El a spus o pildă celor invitați, când a observat că ei își aleg locurile cele mai bune și le-a zis:

8 Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el;

“Când sunteți invitați de cineva la o nuntă, nu vă așezați pe locul cel mai bun, căci poate că va fi invitat cineva mai de seamă decât voi,

9 Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc.

iar cel care v-a invitat pe amândoi va veni și vă va spune: “Faceți loc pentru acesta”. Atunci ați începe, cu rușine, să ocupați locul cel mai de jos.

10 Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine.

Dar când ești invitat, du-te și stai în locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ți spună: “Prietene, urcă-te mai sus”. Atunci vei fi onorat în prezența tuturor celor care stau la masă cu tine.

11 Pentru că oricine se înalță pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește, va fi înălțat.

Căci oricine se înalță va fi smerit, iar oricine se smerește va fi înălțat.”

12 Atunci a spus și celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cumva și ei să te cheme în schimb și să ai o răsplată.

Și a mai zis celui care-l invitase: “Când faci o cină sau un prânz, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii tăi bogați, căci poate că și ei îți vor întoarce favoarea și-ți vor plăti.

13 Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii;

Ci, când faci un ospăț, invită-i pe săraci, pe mutilați, pe șchiopi sau pe orbi;

14 Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților.

și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu au resurse să-ți dea înapoi. Căci veți fi răsplătiți la învierea celor drepți.”

15 Și când unul dintre cei ce ședeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu.

Unul din cei ce ședeau la masă cu El, auzind aceste lucruri, i-a zis: “Ferice de cel ce va petrece în Împărăția lui Dumnezeu!”

16 Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți;

Dar El i-a zis: “Un om a făcut o cină mare și a invitat multă lume.

17 Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite.

La ora cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor invitați: “Veniți, căci totul este gata acum.

18 Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi.

Toți, ca unul singur, au început să se scuze. “Cel dintâi i-a spus: “Am cumpărat un câmp și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi'.

19 Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.

Altul a zis: “Am cumpărat cinci juguri de boi și trebuie să mă duc să le încerc. Te rog să mă scuzi.''

20 Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni.

Altul a zis: “M-am căsătorit cu o nevastă și nu pot să vin.

21 Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii.

Și a venit robul acela și a spus aceste lucruri domnului său. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a zis robului său: “Ieși repede pe străzile și pe ulițele cetății și adu pe cei săraci, schilozi, orbi și șchiopi.

22 Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

Robul a zis: “Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

23 Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.

Domnul a zis robului: “Ieși pe drumuri și pe ulițe și silește-i să intre, ca să se umple casa mea.

24 Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea.

Căci îți spun că niciunul dintre acei oameni care au fost invitați nu va gusta din cina mea.””

25 Și mergeau mulțimi mari cu el; și, întorcându-se, le-a spus:

O mare mulțime de oameni mergeau cu El. El s-a întors și le-a zis:

26 Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, da, și propria sa viață de asemenea, nu poate fi discipolul meu.

“Dacă vine cineva la Mine și nu face abstracție de tatăl său, de mama sa, de soția sa, de copii, de frați și de surori, da, și chiar și de viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

Oricine nu-și poartă propria cruce și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

28 Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așază mai întâi și socotește costul, dacă are cu ce să îl termine?

Căci care dintre voi, dorind să zidească un turn, nu stă mai întâi și numără costurile, ca să vadă dacă are destul pentru a-l termina?

29 Ca nu cumva, punând el temelia și nefiind în stare să termine, toți cei ce îl văd, să înceapă să își bată joc de el,

Sau poate că, după ce a pus temelia și nu poate să o termine, toți cei care îl văd încep să râdă de el,

30 Spunând: Acest om a început să zidească și nu a fost în stare să termine.

spunând: “Omul acesta a început să zidească și nu a putut să termine”.

31 Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se așază mai întâi și se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Sau ce rege, când merge să se întâlnească cu un alt rege în război, nu se așează mai întâi și nu se gândește dacă este în stare cu zece mii de oameni să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

32 Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimițând o solie, cere condiții de pace.

Sau altfel, pe când celălalt este încă la mare distanță, trimite un trimis și cere condiții de pace.

33 Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi discipolul meu.

Așadar, oricine dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.

34 Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi dreasă;

“Sarea este bună, dar dacă sarea devine plată și fără gust, cu ce o condimentezi?

35 Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.

Eanu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi de grajd. Ea este aruncată la gunoi. Cine are urechi de auzit, să audă.”