Luca 14

1 Și s-a întâmplat, când el s-a dus în casa unui conducător al fariseilor să mănânce pâine, în sabat, că ei îl pândeau.

And it came to pass, when he had come into the house of one of the chief men of the Pharisees on the sabbath to eat bread, that they were watching him.

2 Și iată, înaintea lui era un anumit om bolnav cu hidropizie.

And lo! there was a certain man before him, who had the dropsy.

3 Și Isus, răspunzând, le-a spus învățătorilor legii și fariseilor, zicând: Este legiuit a vindeca în sabat?

And Jesus answering spoke to the lawyers and Pharisees, saying, Is it lawful to cure on the sabbath, or not?

4 Dar ei tăceau. Iar el l-a apucat și l-a vindecat și l-a lăsat să plece;

But they were silent. And taking hold of him, he cured him, and sent him away.

5 Și le-a răspuns, zicând: În ziua sabatului, care dintre voi dacă îi cade un măgar sau un bou într-o groapă nu îl va scoate imediat?

And he answered them and said, Who is there of you, who, if his son or his ox fall into a pit, will not immediately pull him out on the sabbath-day?

6 Și din nou nu au fost în stare să îi răspundă la acestea.

And they could make no answer to this.

7 Și le-a spus o parabolă celor ce au fost invitați, când a observat cum au ales locurile de onoare; spunându-le:

And he spoke a parable to those who were invited, when he observed how they chose out the highest places at the table, saying to them,

8 Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el;

When thou art invited by any one to a wedding, do not take the highest place, lest one more honorable than thou may have been invited by him;

9 Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc.

and he who invited thee and him come and say to thee, Give place to this man; and then thou wilt begin with shame to take the lowest place.

10 Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine.

But when thou art invited, go and recline in the lowest place, that when he who invited thee cometh, he may say to thee, Friend, go up higher. Then wilt thou have honor in the presence of all who are at table with thee.

11 Pentru că oricine se înalță pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește, va fi înălțat.

For every one that exalteth himself will be humbled; and he that humbleth himself will be exalted.

12 Atunci a spus și celui ce l-a invitat: Când faci un prânz sau o cină, nu chema prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cumva și ei să te cheme în schimb și să ai o răsplată.

And he said also to him who invited him, When thou makest a dinner or a supper, do not invite thy friends, nor thy brothers, nor thy kinsmen, nor rich neighbors; lest they too invite thee in return, and a recompense be made thee.

13 Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii;

But when thou makest a feast, call the poor, the maimed, the lame, the blind;

14 Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților.

and thou shalt be blessed, because they cannot recompense thee; but thou shalt be recompensed at the resurrection of the righteous.

15 Și când unul dintre cei ce ședeau la masă cu el a auzit acestea, i-a spus: Binecuvântat este cel ce va mânca pâine în împărăția lui Dumnezeu.

And one of those who were at table with him, hearing this, said to him, Blessed is he who shall eat bread in the kingdom of God.

16 Atunci i-a spus: Un anumit om a făcut o cină mare și a invitat pe mulți;

And he said to him, A certain man made a great supper, and invited many.

17 Și a trimis pe robul său la ora cinei să spună celor invitați: Veniți, pentru că toate sunt de acum pregătite.

And at the hour of supper he sent his servant to say to those who had been invited, Come, for things are now ready.

18 Dar toți, ca unul, au început să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc și să o văd; te rog să mă scuzi.

And all with one accord began to excuse themselves. The first said to him, I have bought a piece of land, and must needs go out and see it; I pray that I may be excused.

19 Și altul a spus: Am cumpărat cinci perechi de boi și merg să îi încerc; te rog să mă scuzi.

And another said, I have bought five yoke of oxen, and am going out to try them; I pray that I may be excused.

20 Și altul a spus: M-am căsătorit cu o femeie și de aceea nu pot veni.

And another said, I have married a wife, and therefore I cannot come.

21 Și acel rob a venit și a arătat domnului său acestea. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-te repede în străzile și ulițele cetății și adu aici săracii și schilozii și șchiopii și orbii.

And the servant came, and reported these things to his lord. Then the master of the house, being angry, said to his servant, Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring in hither the poor, and the maimed, the blind, and the lame.

22 Și robul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

And the servant said, Lord, what thou didst command hath been done, and yet there is room.

23 Și domnul i-a spus robului: Du-te la drumurile mari și la garduri și constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa umplută.

And the lord said to the servant, Go out into the highways and hedges, and constrain them to come in, that my house may be filled.

24 Fiindcă vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost invitați, nu va gusta din cina mea.

For I say to you, that none of those men who were invited shall taste of my supper.

25 Și mergeau mulțimi mari cu el; și, întorcându-se, le-a spus:

And great multitudes were going with him; and he turned and said to them,

26 Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe soție și pe copii și pe frați și pe surori, da, și propria sa viață de asemenea, nu poate fi discipolul meu.

If any one cometh to me, and hateth not his father and mother and wife and children and brothers and sisters, yea, and his own life also, he cannot be my disciple.

27 Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

Whoever doth not bear his own cross and follow me, cannot be my disciple.

28 Căci, care dintre voi, vrând să zidească un turn, nu se așază mai întâi și socotește costul, dacă are cu ce să îl termine?

For which of you, intending to build a tower, doth not sit down first and count the cost, whether he hath the means to finish it?

29 Ca nu cumva, punând el temelia și nefiind în stare să termine, toți cei ce îl văd, să înceapă să își bată joc de el,

lest haply when he hath laid a foundation, and is not able to finish, all that behold begin to make sport of him,

30 Spunând: Acest om a început să zidească și nu a fost în stare să termine.

saying, This man began to build, and was not able to finish.

31 Sau, care împărat, mergând să facă război împotriva altui împărat, nu se așază mai întâi și se consultă dacă este în stare să îl întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Or what king, setting out to give battle to another king, will not first sit down and consider whether he be able with ten thousand to meet him that cometh against him with twenty thousand?

32 Iar dacă nu, pe când celălalt este încă departe, trimițând o solie, cere condiții de pace.

Else, while the other is yet a great way off, he sendeth an embassy, and asketh conditions of peace.

33 Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are, nu poate fi discipolul meu.

So likewise, whoever of you doth not forsake all that he hath, cannot be my disciple.

34 Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va fi dreasă;

Salt then is good; but if the salt itself have lost its savor, wherewith shall it be seasoned?

35 Nu este bună nici pentru pământ, nici pentru bălegar, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă.

It is fit neither for the land, nor for the dunghill; men cast it out. He that hath ears, let him hear.