< Lamentații 5 >
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Acuérdate, Yahvé, de lo que nos ha sobrevenido, mira y considera nuestro oprobio.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Nuestra herencia ha pasado a manos de extranjeros, y nuestras casas en poder de extraños.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Hemos quedado huérfanos, sin padre, y nuestras madres son como viudas.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
A precio de plata tenemos que beber nuestra agua, y por dinero compramos nuestra leña.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Somos perseguidos llevando (el yugo) sobre nuestro cuello; estamos fatigados, y no hay para nosotros descanso.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Tendimos la mano a Egipto y a Asiria, para saciarnos de pan.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Pecaron nuestros padres que ya no existen, y nosotros llevamos sus culpas.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Nos dominan esclavos; y no hay quien (nos) libre de su mano.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Con peligro de nuestra vida tratamos de conseguir nuestro pan, temiendo la espada del desierto.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Nuestra piel se abrasa como un horno, a causa del ardor del hambre.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Deshonraron a las mujeres en Sión, a las vírgenes en las ciudades de Judá.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Los príncipes fueron colgados de las manos y despreciados los rostros de los ancianos.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Los mancebos llevan el molino, y los niños caen bajo la carga de leña.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Faltan los ancianos en la puerta, y los jóvenes han dejado de cantar.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Cesó el gozo de nuestro corazón; se han tornado en duelo nuestras danzas.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Cayó de nuestra cabeza la diadema; ¡ay de nosotros, que hemos pecado!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Por eso está enfermo nuestro corazón, y se han oscurecido nuestros ojos:
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
porque el monte Sión está desolado, y por él se pasean las raposas.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Mas Tú, oh Yahvé, permaneces eternamente, tu trono (subsiste) de generación en generación.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
¿Cómo podrías olvidarte de nosotros para siempre, abandonarnos por largo tiempo?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
¡Conviértenos a Ti, Yahvé, y nos convertiremos! ¡Renueva nuestros días, para que sean como antes!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
¿O nos has rechazado por completo? ¿Te has airado contra nosotros hasta el extremo?