Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Spomni se, oh Gospod, kaj je prišlo nad nas. Preudari in poglej našo grajo.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Naša dediščina je obrnjena k tujcem, naše hiše k neznancem.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Sirote smo in brez očeta, naše matere so kakor vdove.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Svojo vodo smo pili za denar; naš les nam je prodan.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Naši vratovi so pod preganjanjem. Trudimo se, pa nimamo počitka.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Roko smo izročili k Egipčanom in k Asircem, da bi bili nasičeni s kruhom.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Naši očetje so grešili in jih ni in mi smo nosili njihove krivičnosti.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Služabniki so vladali nad nami. Nikogar ni, da bi nas osvobodil iz njihove roke.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Svoj kruh smo prinašali z nevarnostjo za svoja življenja, zaradi meča iz divjine.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Naša koža je bila črna kakor peč zaradi strašne lakote.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Posiljevali so ženske na Sionu in device v Judovih mestih.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Z njihovo roko so obesili prince. Obrazi starešin niso bili spoštovani.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Zajeli so mladeniče, da meljejo in otroci so padali pod lesom.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Starešine so odšli od velikih vrat, mladeniči od svoje glasbe.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Veselje našega srca je prenehalo, naš ples je obrnjen v žalovanje.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Krona je padla iz naše glave. Gorje nam, da smo grešili!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Zaradi tega peša naše srce, zaradi teh stvari so zatemnjene naše oči.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Zaradi gore Sion, ki je zapuščena, lisice hodijo po njej.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Ti, oh Gospod, ostajaš na veke, tvoj prestol od roda do roda.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Zakaj nas pozabljaš na veke in nas zapuščaš za tako dolgo?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Obrni nas k sebi, oh Gospod in mi bomo obrnjeni; obnovi naše dni kakor od davnine.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Toda popolnoma si nas zavrgel. Zelo si ogorčen zoper nas.
