Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Lembra-te, Senhor, do que nos tem succedido: considera, e olha o nosso opprobrio.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
A nossa herdade passou a estranhos, e as nossas casas a forasteiros.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Orphãos somos sem pae, nossas mães são como viuvas.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
A nossa agua por dinheiro a bebemos, por preço vem a nossa lenha.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Padecemos perseguição sobre os nossos pescoços: estamos cançados, e nós não temos descanço.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Aos egypcios estendemos as mãos, e aos syros, para nos fartarem de pão.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Nossos paes peccaram, e já não são: nós levamos as suas maldades.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servos dominam sobre nós; ninguem ha que nos arranque da sua mão.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Com perigo de nossas vidas trazemos o nosso pão, por causa da espada do deserto.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Nossa pelle se ennegreceu como um forno, por causa do ardor da fome.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Forçaram as mulheres em Sião, as virgens nas cidades de Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Os principes foram enforcados pelas mãos; as faces dos velhos não foram reverenciadas.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Aos mancebos tomaram para moer, e os moços tropeçaram debaixo da lenha.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Os velhos cessaram de se assentarem á porta, os mancebos de sua canção.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Cessou o gozo de nosso coração, converteu-se em lamentação a nossa dança.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Já caiu a corôa da nossa cabeça; ai agora de nós, porque peccámos.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Portanto desmaiou o nosso coração, por isto se escureceram os nossos olhos.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Pelo monte de Sião, que está assolado, as raposas andam por elle.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Tu, Senhor, permaneces eternamente, e o teu throno de geração em geração.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Porque te esquecerias de nós para sempre? porque nos desampararias tanto tempo?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Converte-nos, Senhor, a ti, e nos converteremos: renova os nossos dias como d'antes.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Porque nos rejeitarias totalmente? te enfurecerias contra nós em tão grande maneira?
