Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Wspomnij, PANIE, na to, co nas spotkało. Spójrz i zobacz nasze pohańbienie.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Nasze dziedzictwo przypadło obcym, a nasze domy – cudzoziemcom.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Staliśmy się sierotami, bez ojca; nasze matki są jak wdowy.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Własną wodę pijemy za pieniądze, nasze drwa za pieniądze kupujemy.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Prześladowanie ciąży na naszym karku. Pracujemy, [a] nie dają nam odpocząć.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Podawaliśmy rękę Egipcjanom i Asyryjczykom, aby nasycić się chlebem.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Nasi ojcowie zgrzeszyli, nie ma ich, a my nosimy ich nieprawość.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Niewolnicy panują nad nami, nie ma nikogo, kto by nas wybawił z ich ręki.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Z narażeniem życia szukamy swego chleba z powodu miecza [na] pustyni.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Nasza skóra jak piec zaciemniła się od strasznego głodu.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Kobiety na Syjonie hańbiono, a panny – w miastach Judy.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Książęta byli wieszani ich rękami, oblicza starszych nie uszanowano.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Młodzieńców wzięli do młócenia, dzieci padały pod [ciężarem] drewna.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Starcy w bramach już nie siadają, młodzieńcy przestali [śpiewać] swoje pieśni.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Radość zniknęła z naszych serc, nasze pląsanie zamieniło się w żałobę.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Spadła korona z naszej głowy. Biada nam, bo zgrzeszyliśmy!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Dlatego nasze serce omdlewa, dlatego nasze oczy są zaćmione.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Z powodu spustoszonej góry Syjonu lisy chodzą po niej.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Ty, PANIE, trwasz na wieki, twój tron z pokolenia na pokolenie.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Czemu zapominasz o nas na wieki i opuszczasz nas na tak długi czas?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Nawróć nas do siebie, PANIE, a będziemy nawróceni; odnów nasze dni, jak dawniej.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Czy odrzuciłeś nas całkowicie? Czy bardzo się na nas gniewałeś?
