Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Kom i hug, Herre, kor det er med oss! Skoda etter og sjå, kor me er svivyrde!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Vår arv er komen åt framande, våre hus åt utlendske menner.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Farlause er me vortne, hev ikkje far. Møderne våre er som enkjor.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Me lyt kjøpa det vatnet me drikk, vår ved lyt me betala.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Våre forfylgjarar hev me på halsen; me er trøytte, fær ikkje kvild.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Til Egyptarland rette me hand, til Assyria, vilde mettast med brød.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Våre feder synda, dei er burte, me lyt bera deira misgjerningar.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Trælar er våre herrar, og ingen riv oss ut or deira hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Me søkjer vårt brød med livsens fåre for sverdet i øydemark.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Vår hud er glodheit som omnen, for svolten som gneg og brenn.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Kvende hev i Sion dei skjemt, møyar i byarne i Juda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Hovdingar hengde dei med si hand, gamle viste dei ikkje vyrdnad.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Ungmenne laut bera kverni, og gutar seig ned med vedbyrdi på.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Dei gamle sit ikkje lenger i porten, dei unge ikkje meir med sitt strengespel.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Det er slutt med vår hjartans gleda, vår dans er umsnudd til sorg.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Kransen er fallen av vårt hovud; usæle me, at me hev synda!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Difor er hjarta vårt sjukt, di so er augo våre dimme -
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
for Sions fjell som ligg audt, der renner no revar ikring.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du, Herre, sit æveleg konge, frå ætt til ætt stend din kongsstol.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Kvi vil du oss æveleg gløyma, ganga frå oss dagarne lange?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Vend oss, Herre, til deg, so kjem me; nya upp att våre dagar frå gamalt!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
For du kann vel ikkje reint ha støytt oss burt, vera so ovleg harm på oss.
