Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Recordare, Domine, quid acciderit nobis; intuere et respice opprobrium nostrum.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Hæreditas nostra versa est ad alienos, domus nostræ ad extraneos.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Pupilli facti sumus absque patre, matres nostræ quasi viduæ.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Aquam nostram pecunia bibimus; ligna nostra pretio comparavimus.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Cervicibus nostris minabamur, lassis non dabatur requies.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Ægypto dedimus manum et Assyriis, ut saturaremur pane.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Patres nostri peccaverunt, et non sunt: et nos iniquitates eorum portavimus.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servi dominati sunt nostri: non fuit qui redimeret de manu eorum.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
In animabus nostris afferebamus panem nobis, a facie gladii in deserto.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Pellis nostra quasi clibanus exusta est, a facie tempestatum famis.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Mulieres in Sion humiliaverunt, et virgines in civitatibus Juda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Principes manu suspensi sunt; facies senum non erubuerunt.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Adolescentibus impudice abusi sunt, et pueri in ligno corruerunt.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Senes defecerunt de portis, juvenes de choro psallentium.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Defecit gaudium cordis nostri; versus est in luctum chorus noster.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Cecidit corona capitis nostri: væ nobis, quia peccavimus!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Propterea mœstum factum est cor nostrum; ideo contenebrati sunt oculi nostri,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
propter montem Sion quia disperiit; vulpes ambulaverunt in eo.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Tu autem, Domine, in æternum permanebis, solium tuum in generationem et generationem.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Quare in perpetuum oblivisceris nostri, derelinques nos in longitudine dierum?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Converte nos, Domine, ad te, et convertemur; innova dies nostros, sicut a principio.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Sed projiciens repulisti nos: iratus es contra nos vehementer.
