Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Emlékezzél meg Uram, mi esett meg rajtunk; tekintsd meg és lásd meg gyalázatunkat!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
A mi örökségünk idegenekre szállt; házaink a jövevényekéi.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Apátlan árvák lettünk; anyáink, mint az özvegyek.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Vizünket pénzért iszszuk, tűzifánkat áron kapjuk.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Nyakunknál fogva hajtatunk; elfáradtunk, nincsen nyugtunk.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Égyiptomnak adtunk kezet, az assziroknak, hogy jóllakjunk kenyérrel.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Apáink vétkeztek; nincsenek; mi hordozzuk vétkeiket.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Szolgák uralkodnak rajtunk; nincs a ki megszabadítson kezökből.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Életünk veszélyeztetésével szerezzük kenyerünket a pusztában levő fegyver miatt.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Bőrünk, mint a kemencze, megfeketedett az éhség lázától.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Az asszonyokat meggyalázták Sionban, a szűzeket Júda városaiban.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
A fejedelmeket kezökkel akasztották fel; a vének orczáit nem becsülik.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Az ifjak a kézi malmot hordozzák, és a gyermekek a fahordásban botlanak el.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
A vének eltüntek a kapuból, megszüntek az ifjak énekelni.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Oda van a mi szívünk öröme, gyászra fordult a mi körtánczunk.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Elesett a mi fejünknek koronája, jaj most nékünk mert vétkeztünk!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Ezért lett beteg a mi szívünk, ezekért homályosodtak meg a mi szemeink;
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
A Sion hegyéért, hogy elpusztult; rókák futkosnak azon!
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Te Uram örökké megmaradsz; a te királyi széked nemzedékről nemzedékre!
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Miért feledkezel el örökre mi rólunk? miért hagysz el minket hosszú időre?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Téríts vissza Uram magadhoz és visszatérünk; újítsd meg a mi napjainkat, mint régen.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Mert bizony-bizony megvetettél minket; megharagudtál ránk felettébb!
