< Lamentații 5 >

1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
זכר יהוה מה היה לנו הביט (הביטה) וראה את חרפתנו
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
נחלתנו נהפכה לזרים בתינו לנכרים
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
יתומים היינו אין (ואין) אב אמתינו כאלמנות
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
מימינו בכסף שתינו עצינו במחיר יבאו
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
על צוארנו נרדפנו יגענו לא (ולא) הונח לנו
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
מצרים נתנו יד אשור לשבע לחם
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
אבתינו חטאו אינם (ואינם) אנחנו (ואנחנו) עונתיהם סבלנו
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
עבדים משלו בנו פרק אין מידם
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
בנפשנו נביא לחמנו מפני חרב המדבר
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
עורנו כתנור נכמרו מפני זלעפות רעב
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
נשים בציון ענו בתלת בערי יהודה
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
שרים בידם נתלו פני זקנים לא נהדרו
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
בחורים טחון נשאו ונערים בעץ כשלו
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
זקנים משער שבתו בחורים מנגינתם
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
שבת משוש לבנו נהפך לאבל מחלנו
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
נפלה עטרת ראשנו אוי נא לנו כי חטאנו
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
על זה היה דוה לבנו--על אלה חשכו עינינו
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
על הר ציון ששמם שועלים הלכו בו
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
אתה יהוה לעולם תשב כסאך לדור ודור
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
למה לנצח תשכחנו תעזבנו לארך ימים
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
השיבנו יהוה אליך ונשוב (ונשובה) חדש ימינו כקדם
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
כי אם מאס מאסתנו קצפת עלינו עד מאד

< Lamentații 5 >