Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenke, HERR, dessen, was uns widerfahren ist! Blicke her und sieh unsere Schmach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Unser Erbbesitz ist an Fremde übergegangen, unsere Häuser an Ausländer.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Waisen sind wir geworden, vaterlos, unsere Mütter sind wie Witwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Unser Wasser trinken wir um Geld, nur gegen Zahlung erhalten wir unser eignes Holz.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Unsere Verfolger sitzen uns auf dem Nacken, und sind wir ermattet, gönnt man uns keine Ruhe.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Den Ägyptern haben wir die Hand gereicht und den Assyrern, um uns satt zu essen. –
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Unsere Väter, die gesündigt haben, sind nicht mehr: wir müssen ihre Verschuldungen büßen.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Knechte herrschen über uns: niemand entreißt uns ihrer Hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Mit Lebensgefahr schaffen wir unser Brot herein, in Angst vor dem Schwert der Wüstenbewohner.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Unsere Haut glüht wie ein Ofen von der Fieberglut des Hungers.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Ehefrauen haben sie in Zion geschändet, Jungfrauen in den Städten Judas.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Fürsten sind von ihrer Hand gehenkt worden, das Ansehn der Ältesten wird nicht geachtet.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Jünglinge müssen die Handmühle schleppen, und Knaben wanken unter Lasten von Holz.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Die Alten bleiben fern vom Stadttor, die Jungen von ihrem Saitenspiel.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Geschwunden ist die Freude unsers Herzens, unser Reigentanz hat sich in Trauer verwandelt.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Die Krone ist uns vom Haupt gefallen: wehe uns, daß wir gesündigt haben!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Darob ist unser Herz krank geworden, darüber sind unsere Augen umdüstert:
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
über den Zionsberg, der verödet daliegt, auf dem die Füchse ihr Wesen treiben.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du aber, HERR, thronst in Ewigkeit, dein Herrscherstuhl steht fest von Geschlecht zu Geschlecht.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Warum willst du uns vergessen für immer, uns verlassen lebenslang?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Führe uns, HERR, zu dir zurück, daß wir umkehren! Laß unsere Tage erneuert werden wie vor alters!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Oder hast du uns gänzlich verworfen? Zürnst du uns unversöhnlich?
