Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenke, HERR, wie es uns gehet; schau und siehe an unsere Schmach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Unser Erbe ist den Fremden zuteil worden und unsere Häuser den Ausländern.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Wir sind Waisen und haben keinen Vater; unsere Mütter sind wie Witwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Unser eigen Wasser müssen wir um Geld trinken; unser Holz muß man bezahlt bringen lassen.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Man treibt uns über Hals, und wenn wir schon müde sind, läßt man uns doch keine Ruhe.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Wir haben uns müssen Ägypten und Assur ergeben, auf daß wir doch Brot satt zu essen haben.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Unsere Väter haben gesündiget und sind nicht mehr vorhanden; und wir müssen ihre Missetat entgelten.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Knechte herrschen über uns, und ist niemand, der uns von ihrer Hand errette.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Wir müssen unser Brot mit Fahr unsers Lebens holen vor dem Schwert in der Wüste.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Unsere Haut ist verbrannt wie in einem Ofen vor dem greulichen Hunger.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Sie haben die Weiber zu Zion geschwächt und die Jungfrauen in den Städten Judas.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Die Fürsten sind von ihnen gehenket, und die Person der Alten hat man nicht geehret.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Die Jünglinge haben Mühlsteine müssen tragen und die Knaben über dem Holztragen straucheln.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Es sitzen die Alten nicht mehr unter dem Tor, und die Jünglinge treiben kein Saitenspiel mehr.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Unsers Herzens Freude hat ein Ende, unser Reigen ist in Wehklagen verkehret.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Die Krone unsers Haupts ist abgefallen. O wehe, daß wir so gesündiget haben!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Darum ist auch unser Herz betrübt, und unsere Augen sind finster worden
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
um des Berges Zions willen, daß er so wüst liegt, daß die Füchse darüberlaufen.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Aber du, HERR, der du ewiglich bleibest und dein Thron für und für,
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
warum willst du unser so gar vergessen und uns die Länge so gar verlassen?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Bringe uns, HERR, wieder zu dir, daß wir wieder heimkommen; verneue unsere Tage wie vor alters!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Denn du hast uns verworfen und bist allzusehr über uns erzürnet.
