Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenke, Jahwe, was uns widerfahren; schau her und sieh unsere Schmach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Unser Erbbesitz ist Fremden zugefallen, unsere Häuser Ausländern.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Wir sind Waisen geworden, vaterlos, unsere Mütter zu Witwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Unser Wasser trinken wir um Geld, unser Holz bekommen wir nur gegen Zahlung.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Unsere Verfolger sitzen uns auf dem Nacken; sind wir ermattet, gönnt man uns keine Ruhe.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Ägypten reichten wir die Hand, Assur, um satt zu werden.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
unsere Väter fehlten; sie sind nicht mehr, und wir tragen ihre Verschuldungen.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Knechte herrschen über uns; niemand entreißt uns ihrer Hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Mit Gefahr unseres Lebens holen wir unser Brot voller Angst vor dem Schwert und der Pest.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Unsere Haut ist geschwärzt wie ein Ofen, von den Gluten des Hungers.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Frauen in Zion haben sie geschändet, Jungfrauen in den Städten Judas.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Fürsten wurden durch ihre Hand gehenkt, der Vornehmen Ansehn für nichts geachtet.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Jünglinge nahmen sie zum Mahlen, und Knaben strauchelten unter der Last von Holz.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Verschwunden sind die Greise am Thor, das Saitenspiel der Jünglinge.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Geschwunden ist unseres Herzens Freude; in Klage ist unser Reigen verwandelt.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Die Krone ist uns vom Haupte gefallen: wehe uns, daß wir gesündigt haben!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Darüber ist unser Herz siech geworden, darob unsere Augen trübe,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
über den Zionsberg, der verwüstet ist, auf dem sich Füchse tummeln.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du, Jahwe, thronst auf ewig, dein Stuhl steht von Geschlecht zu Geschlecht.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Warum willst du uns für immer vergessen, uns lebenslang verlassen?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Bekehre uns zu dir, Jahwe, so kehren wir um; erneuere unsere Tage, wie vor Alters!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Oder hast du uns ganz verworfen, bist überaus auf uns erzürnt?
