Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenke, Herr, was uns geschehen! Blick her! Sieh unsere Schmach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Fremden ist unser Erbteil zugefallen und unsere Häuser Ausländern.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Wir wurden wie die Waisen vaterlos und unsere Mütter wie die Witwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Wir trinken unser eigen Wasser nur um Geld, bekommen unser eigen Holz nur um Bezahlung.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Auf unsern Nacken lastet ein gewaltig Joch, und sind wir matt, gönnt man uns keine Ruhe.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Ägypten reichten wir die Hand, um satt zu werden, Assur.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Gesündigt haben unsere Väter; doch sie sind nicht mehr. Wir tragen ihr Verschulden.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Jetzt herrschen Sklaven über uns, und ihrer Hand entreißt uns keiner.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Wir holen in der Wüste unser Brot mit Einsatz unsres Lebens vor dem Schwerte.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Uns sind gedünstet wie im Ofen die Glieder von den Hungersgluten.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
In Sion haben sie die Ehefraun geschändet und Jungfrauen in Judas Städten.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Gehenkt durch ihre Hand die Fürsten, der Greise Ansehen für nichts geachtet.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Die jungen Männer schleppten Lasten, und Knaben wankten unter Holzbündeln.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Verschwunden sind die Greise aus dem Tore und Jünglinge aus ihrer Schule.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Geschwunden ist die Freude unsres Herzens, in Klage unser Reigen umgewandelt.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Die Krone ist vom Haupte uns gefallen. Weh uns, daß wir gesündigt haben!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Deshalb ward unser Herz so krank, deshalb so trübe unser Auge
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
des wüsten Sionsberges wegen, auf dem sich Füchse tummeln.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du bist, o Herr, in Ewigkeit; Dein Thron steht von Geschlechte zu Geschlecht.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Warum willst Du uns immerdar vergessen, uns lebenslang verlassen?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Bekehr uns, Herr, zu Dir! Wir kehren um. Erneure unsere Tage wie vor alters!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Denn wolltest Du uns ganz verwerfen, dann gingest Du in Deinem Zorne gegen uns zu weit.
