Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Gedenke [Das fünfte Lied besteht aus zweizeiligen Strophen, welche bloß ihrer Zahl nach den Buchstaben des Alphabets entsprechen, ] Jehova, dessen, was uns geschehen! schaue her und sieh unsere Schmach!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Unser Erbteil ist Fremden zugefallen, unsere Häuser Ausländern.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Wir sind Waisen, ohne Vater; unsere Mütter sind wie Witwen.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Unser Wasser trinken wir um Geld, unser Holz bekommen wir gegen Zahlung.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Unsere Verfolger sind uns auf dem Nacken; wir ermatten, man läßt uns keine Ruhe.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Ägypten reichen wir die Hand [d. h. unterwerfen wir uns, ] und Assyrien, um mit Brot gesättigt zu werden.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Unsere Väter haben gesündigt, sie sind nicht mehr; wir, wir tragen ihre Missetaten.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Knechte herrschen über uns; da ist niemand, der uns aus ihrer Hand reiße.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Wir holen unser Brot mit Gefahr unseres Lebens, wegen des Schwertes der Wüste.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Vor den Gluten des Hungers brennt unsere Haut wie ein Ofen.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Sie haben Weiber geschwächt in Zion, Jungfrauen in den Städten Judas.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Fürsten sind durch ihre Hand aufgehängt, das Angesicht der Alten wird nicht geehrt.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Jünglinge tragen die Handmühle, und Knaben straucheln unter dem Holze.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Die Alten bleiben fern [Eig. feiern] vom Tore, die Jünglinge von ihrem Saitenspiel.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Die Freude unseres Herzens hat aufgehört, in Trauer ist unser Reigen verwandelt.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Gefallen ist die Krone unseres Hauptes. Wehe uns! denn wir haben gesündigt.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Darum ist unser Herz siech geworden, um dieser Dinge willen sind unsere Augen verdunkelt:
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Wegen des Berges Zion, der verwüstet ist; Füchse streifen auf ihm umher.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Du, Jehova, thronst in Ewigkeit; dein Thron ist von Geschlecht zu Geschlecht.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Warum willst du uns für immer vergessen, uns verlassen auf immerdar [W. auf Länge der Tage?]
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Jehova, bringe uns zu dir zurück, daß wir umkehren; erneuere unsere Tage wie vor alters!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Oder solltest du uns gänzlich verworfen haben, gar zu sehr auf uns zürnen?
