Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Souviens-toi, ô Eternel, de ce qui nous est advenu; regarde et vois notre opprobre!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Notre héritage a passé à des étrangers, nos maisons à des gentils.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Nous sommes devenus des orphelins, privés de père; nos mères sont pareilles à des veuves.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Notre eau, nous ne pouvons 'la boire qu’à prix d’argent; notre bois, nous n’en disposons qu’en l’achetant.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
On nous poursuit l’épée dans les reins; nous sommes à bout de forces: point de répit pour nous!
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
En Egypte nous avons tendu la main, et à Achour, pour avoir du pain en suffisance.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Nos pères avaient péché: ils ne sont plus, et nous portons le poids de leurs fautes.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Des esclaves ont pris le dessus sur nous: personne ne nous soustrait à leur pouvoir.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Au péril de notre vie nous nous procurons nos vivres, le glaive sévissant au désert.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Notre peau est brûlante comme un four, par suite de la fièvre desséchante de la faim.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
On a violenté des femmes dans Sion, des vierges dans les villes de Juda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Des princes ont été pendus par leurs mains; on n’a témoigné nul égard pour la personne des vieillards.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Les adolescents ont dû porter la meule, les jeunes gens ont trébuché, sous le faix des bûches.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Les vieillards ont cessé de paraître à la Porte, les jeunes gens d’entonner leurs chansons.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Toute joie est bannie de notre cœur; nos danses joyeuses sont changées en deuil.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Elle est tombée, la couronne de notre tête; malheur à nous, parce que nous avons péché!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Ce qui nous déchire le cœur, ce qui obscurcit nos yeux,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
c’est de voir le mont Sion en ruines, foulé par les renards.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Toi, ô Eternel, qui sièges immuable, dont le trône subsiste d’âge en âge,
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
pourquoi nous oublies-tu si obstinément, nous délaisses-tu de si longs jours?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Ramène-nous vers toi, ô Eternel, nous voulons te revenir; renouvelle pour nous les jours d’autrefois.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Se peut-il que tu nous aies complètement rejetés et que tu nourrisses contre nous une colère inexorable? Ramène-nous vers toi, ô Eternel, nous voulons te revenir; renouvelle pour nous les jours d’autrefois.
