Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Souviens-toi, ô Éternel! de ce qui nous est arrivé. Regarde, et vois notre opprobre.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Notre héritage est dévolu à des étrangers, nos maisons, à des forains.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Nous sommes des orphelins, sans père; nos mères sont comme des veuves.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Nous buvons notre eau à prix d’argent; notre bois nous vient par achat.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Ceux qui nous poursuivent sont sur notre cou; nous nous fatiguons, pas de repos pour nous!
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Nous avons tendu la main vers l’Égypte, vers l’Assyrie, pour être rassasiés de pain.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Nos pères ont péché, ils ne sont plus, et nous portons la peine de leurs iniquités.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Des serviteurs dominent sur nous; personne ne nous délivre de leur main.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Nous recueillons notre pain au [péril de] notre vie, à cause de l’épée du désert.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Notre peau brûle comme un four, à cause de l’ardeur de la faim.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Ils ont humilié les femmes dans Sion, les vierges dans les villes de Juda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Des princes ont été pendus par leur main; la personne des vieillards n’a pas été honorée.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Les jeunes gens ont porté les meules, et les jeunes garçons ont trébuché sous le bois.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Les vieillards ne sont plus assis dans la porte, les jeunes gens n’[y] chantent plus.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Notre cœur a cessé de se réjouir; notre danse est changée en deuil.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
La couronne de notre tête est tombée. Malheur à nous, car nous avons péché.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
À cause de cela notre cœur est abattu; à cause de ces choses nos yeux sont obscurcis,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
À cause de la montagne de Sion qui est désolée: les renards s’y promènent.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Toi, ô Éternel! tu demeures à toujours, ton trône est de génération en génération.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Pourquoi nous oublies-tu à jamais, nous abandonnes-tu pour de longs jours?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Fais-nous revenir à toi, ô Éternel! et nous reviendrons; renouvelle nos jours comme [ils étaient] autrefois!
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Ou bien, nous aurais-tu entièrement rejetés? Serais-tu extrêmement courroucé contre nous?
