Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, O Jehovah, what hath befallen us, Look attentively, and see our reproach.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance hath been turned to strangers, Our houses to foreigners.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Orphans we have been — without a father, our mothers [are] as widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Our water for money we have drunk, Our wood for a price doth come.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
For our neck we have been pursued, We have laboured — there hath been no rest for us.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
[To] Egypt we have given a hand, [To] Asshur, to be satisfied with bread.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers have sinned — they are not, We their iniquities have borne.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants have ruled over us, A deliverer there is none from their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
With our lives we bring in our bread, Because of the sword of the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin as an oven hath been burning, Because of the raging of the famine.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Wives in Zion they have humbled, Virgins — in cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes by their hand have been hanged, The faces of elders have not been honoured.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Young men to grind they have taken, And youths with wood have stumbled.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The aged from the gate have ceased, Young men from their song.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Ceased hath the joy of our heart, Turned to mourning hath been our dancing.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Fallen hath the crown [from] our head, Woe [is] now to us, for we have sinned.
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
For this hath our heart been sick, For these have our eyes been dim.
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
For the mount of Zion — that is desolate, Foxes have gone up on it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Thou, O Jehovah, to the age remainest, Thy throne to generation and generation.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Why for ever dost Thou forget us? Thou forsakest us for length of days!
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Turn us back, O Jehovah, unto Thee, And we turn back, renew our days as of old.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
For hast Thou utterly rejected us? Thou hast been wroth against us — exceedingly?
