Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Remember, LORD, what has come on us. Look, and see our reproach.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Our inheritance has been turned over to strangers, our houses to aliens.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
We are orphans and fatherless. Our mothers are as widows.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
We must pay for water to drink. Our wood is sold to us.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Our pursuers are on our necks. We are weary, and have no rest.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
We have given our hands to the Egyptians, and to the Assyrians, to be satisfied with bread.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Our fathers sinned, and are no more. We have borne their iniquities.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Servants rule over us. There is no one to deliver us out of their hand.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
We get our bread at the peril of our lives, because of the sword in the wilderness.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Our skin is black like an oven, because of the burning heat of famine.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
They ravished the women in Zion, the virgins in the cities of Judah.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Princes were hanged up by their hands. The faces of elders were not honoured.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
The young men carry millstones. The children stumbled under loads of wood.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
The elders have ceased from the gate, and the young men from their music.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
The joy of our heart has ceased. Our dance is turned into mourning.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
The crown has fallen from our head. Woe to us, for we have sinned!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
For this our heart is faint. For these things our eyes are dim:
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
for the mountain of Zion, which is desolate. The foxes walk on it.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
You, LORD, remain forever. Your throne is from generation to generation.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Why do you forget us forever, and forsake us for so long a time?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Turn us to yourself, LORD, and we will be turned. Renew our days as of old.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
But you have utterly rejected us. You are very angry against us.
